De ce să vezi acest obiectiv?
Pentru că este un sat cu o formă circulară, unică în România.
- Este în Bogda, Județ Timiş
- Construit în 1771
- Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
- Ctitor/Autor: şvabii colonizaţi
- Cod monument Istoric: TM-II-s-A-06198
- Trasee amenajate: da
- Condiții de vizitare: oricând
Charlottenburg este un sat ce a fost declarat, în întregimea sa, monument istoric. Charlottenburg sau Şarlota, numele românizat în timpul regimului comunist, se află în Banat, la doar 50 de km nord-est de Timişoara. Satul a fost înfiinţat în 1771, de către șvabii bănățeni, odată cu cel de-al doilea val de colonizări germane. Iniţial, satul avea 32 de familii, ce însumau 171 de persoane, ce veniseră din Provincia Autonomă Trento, actuala regiune Trentino-Tirolul de Sud, Lorena și Baden-Württemberg.
Charlottenburg a stat în obscuritate timp de mult timp, nefiind promovat corespunzător. În 2010, Ministerul Culturii şi Cultelor a declarat toată localitatea monument istoric. Perfect circular, are un diametru de 210 metri şi impresionează atât prin simetrie, cât şi prin casele vechi, tradiţionale. Satul a avut 30 de case, iar în mijlocul cercului ce care-l făceau, era o fântână înconjurată de duzi. Şi acum mai există câţiva dintre duzii vechi, mai exact 34, însă nu toţi sunt de pe vremea colonizării.
Din 1780, împăratul Iosif al II-lea al Ungariei, a oferit satele din Banat spre vânzare, către nobilime. Aşa că, Charlottenburg şi-a schimbat de multe ori proprietarul, până în 1921, la reforma agrară.
1875 este anul în care satul începe să se dezvolte. În acest an, familia Sina de Hodos et Kizdia, care deţinea pământurile, a constuit actuala biserică din sat, iar în 1895, s-a făcut prima gară în zonă, aflată la doi kilometri de sat. Un an mai târziu s-a ridicat şi şcoala.
Contele de atunci, Siegfried von Wimpffen, era pasionat e vânătoare. Aşa că a construit în 1890 o casă de vânătoare, care mai apoi a devenit ocol silvic. În 1902-1903, a amenajat parcul de vânătoare, împrejmuit de un gard din sârmă. Parcul avea 1260 hectare, cu poieni, păşune şi amenajări pentru creşterea animalelor. În 1904, contele a adus aici 24 de cerbi lopătari din Serbia, iar un an mai târziu, a cumpărat încă 24 de cerbi din Boemia. Apoi, între 1910 şi 1911, contele a adus cerbi carpatini. După primul război mondial, domeniul de vânătoare a trecut în proprietatea casei regale române. Domeniul s-a dezvoltat atât de mult, încât în 1935 s-a estimat că existau aproximativ 700 de exemplare de cerbi. După al Doilea Război Mondial, domeniul a trecut în proprietatea statului, vânătoarea fiind abandonată. Numărul cerbilor a crescut la 1.200, în 1970. Dar tradiţia vânătorii a rămas în această zonă, astăzi venind aici pasionaţi din toată Europa, care, în afară de cerbi, vânează şi mistreţi, vulpi, căpriori, iepuri, dropii şi prepeliţe.
Istoria frumoasă, liniştită şi înfloritoare a satului şi-a început declinul în 1945, când 43 de persoane au fost deportate în Rusia, la muncă silită. Unii nu s-au mai întors. Un an mai târziu, ţăranii au fost expropriaţi. În 1964, satul a fost electrificat, iar zece ani mai târziu s-a asfaltat şi şoseaua. În anii ’80, puţine familii mai erau aici.
În timp, satul a suferit modificări ce i-au dăunat: garduri puse la întâmplare, construcţii ce pot strica forma şi tăierea duzilor seculari.
Există o legendă care spune că numele satului vine de la soţia guvernatorului Banatului, contesa Charlotte. Localitatea alăturată a fost botezată atunci după numele guvernatorului, Altringen.
Astăzi, în sat a mai rămas un singur neamţ, restul fiind români. El se numeşte Peter Trimper şi ştie multe din istoria satului. Mai mult, este singurul care însă se mai ocupă de sat, fiind încă în putere.
După desemnarea satului ca monument istoric, acesta şi-a schimbat cursul istoriei, îndreptându-se acum spre modernizare. În planurile administrative există ideea accesării de fonduri pentru restaurare. Turiştii vor fi din ce în ce mai mulţi. Mai mult, unii locuitori au început deja să-şi transforme casele în case de vacanţă.
Satul pare greu de găsit, se poate ajunge cu maşina, pe drumul dinspre Timişoara spre Lipova. La Masloc se face la dreapta pe drumul care duce spre satul rotund.
Sursă fotografii: http://www.sarlota.de/
