Mănăstirea Mraconia

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este situat într-un loc mirific!

• Este în comuna Duhova, Valea Mracunei, judeţul Mehedinţi
• Construit în 1523
• Ctitor: banul Nicola Gârlişteanu
• Poartă Hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi „Sfânta Treime”
• Deschis turiștilor 

 Mănăstirea Mraconia se află în comuna Dubova, în Valea Mracuna, în locul unde Dunărea se îngustează între munţi, formând un defileu care-ţi taie răsuflarea…

 

• Sărbătoare anuală: 8 noiembrie

Mănăstirea iniţială a fost ridicată în anul 1523, de către banul Nicula Gălişteanu, dregătorul regiunii de graniţă a Caransebeşului şi Lugojului, pe locul unui fost punct de observaţie şi dirijare a vaselor de pe Dunăre, numit „la balon”, în anul 1573. Biserica poartă hramul „Sfântul Prooroc Ilie”, era sub jurisdicţia Episcopiei de la Vârseţ.

Conform unor atestări documentare, mănăstirea Mraconia a existat încă de pe la jumpătatea sec. al XV-lea.  Renumitul cronicar Nicolae Stoica din Haţeg, fost protopop al Mehadiei, scria într-o cronică din anul 1829, că de frica „de frica turcilor, si indeosebi dupa batalia nefericita de la Varna si dupa ocuparea Constantinopolului in 1453, calugarii de la Mraconia s-au refugiat la Orsova”.

Mănăstirea este distrusă în timpul războiului ruso-austro-turc (1787-1792), fiind refăcută şi demolată ulterior în 1968.

În anul 1800, tencuiala interioară era încă vizibilă. În anul 1823, s-a găsit între ruinele mănăstirii, sigiliul vechiului lăcaş, care are următoarea inscripţie în limba slavonă „Peceat manastirea Lubostinie Hram Uspenia Presvistaia Bogaraditi Leto 1735.”, iar în anul 1853, s-a găsit o icoană a Maicii Domnului, care a fost după la o expoziţie din Viena de către pictorul Victor Schram din Munche.

Mănăstirea Mraconia a fost cunoscută sub mai multe nume, precum „Mănăstirea din Valea Dunării”, „Mănăstirea Ogradena Veche” sau „Mănăstirea Mracunia”.

În anul 1931, la iniţiativa episcopului de Caransebeş Vasile Lăzărescu şi a protopopului de Orşova Iosif Câmpianu, precum şi datorită activităţii intense arătate de monahul Alexie Udrea, au început lucrările de reconstrucţie a vechii lavre. În 1967, decizia comuniştilor de a construi hidrocentrala de la Porţile de Fier I, a dus la emiterea unui ordin de demolare a întregului aşezământ. Când nivelul Dunării scade foarte mult, se pot observa ruinele în formă de cruce ale vechiului lăcaş. Localnicii au denumit-o „Mănăstirea de sub ape”.

După anul 1989, Mitropolia Olteniei a luat iniţiativa de a reînfiinţa Mănăstirea Mraconia, astfel că în 1993 se pune piatra de temelie a noii biserici, iar în anul 1995, se reînfiinţează acest aşezământ, cu binecuvântarea lui P.S Nestor Vornicescu şi cu aprobarea Sfântului Sinod.  
Persoana însărcinată cu zidirea bisericii a fost preotul Cristian Târtea, care a fost transferat de la parohia Dubova. Lucrările au fost terminate în 1999-2000.
Biserica actuală poartă hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi „Sfânta Treime” şi este ridicată din zid de cărămidă. Interiorul bisericii este compartimentat în pronaos, naos, altar şi pridvor deschis.

De la vechea biserică se mai păstrează doar uşile împărăteşti şi o candelă, care se află la muzeul parohial de la Eselniţa.