De ce să vezi acest obiectiv?
Pentru că este un monument reprezentativ, care comemorează eroii Primului Război Mondial.
- Este în Bucureşti
- Construit în 1929
- Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
- Constructor/ Autor: Constantin Ştefănescu-Amza, Spiridon Georgescu
- Cod monument Istoric: B-III-M-B-20010
- Condiții de vizitare: oricând
Monumentul eroilor din arma geniului din Piaţa Leu simbolizează curajul, rezistența, dârzenia şi vitejia de care a dat dovada oastea română în campaniile din anii 1916-1918. Monumentul Eroilor Geniști din București, numit şi Statuia Geniului „Leu” sau Statuia Leul, este situat în imediata apropiere a Palatului Cotroceni. Îl găsim la intersecția bulevardelor Iuliu Maniu și Geniului, în piaţa ce i-a preluat numele: Piaţa Leu. Inclusiv campusul studenţesc din zonă a preluat numele de Campusul Studențesc Leu – el se află în clădirea în care, până la Revoluția din decembrie 1989, a funcționat Academia Ştefan Gheorghiu.
Cel care a lansat iniţiativa construirii monumentului a fost generalul Constantin Ştefănescu-Amza, comandant al Şcolilor și Centrului de Instrucție al Geniului. El s-a ocupat atât de operațiunile de colectare a fondurilor necesare, cât și organizarea concursului pentru stabilirea realizatorului. Cel care a realizat grupul statuar a fost sculptorul Spiridon Georgescu. Elementele au fost turnate în bronz la Fabrica și turnătoria V.V. Rășcanu din București.
La 29 iunie 1929, monumentul a fost dezvelit de către Alteța Sa Regală Nicolae, Principe al României, în cadrul unei grandioase festivități în prezența reprezentanților Casei Regale, a guvernului, a capilor oștirii, a unui mare număr de generali de geniu activi și în rezervă, a șefi lor serviciilor și comandamentelor unităților de geniu, a întregului corp ofițeresc și profesoral al Şcolilor de Geniu și a tuturor elevilor acestora.
Elementul central al statuiei este un leu imens, cu o lungime de 5,40 m, o înălțime de 4,40 m, care cântăreşte 6,5 tone. Leul reprezintă tăria armatei române, rege al forţei şi al frumuseţii. Leul este înfățișat stând pe o țeavă de tun și pe o cască, peste care este desfășurat un drapel de luptă, toate aparținând trupelor inamice. În colţurile soclului statuii sunt patru soldați stând de strajă, în echipamentul lor specific. Ei reprezintă un cercetaș, un ceferist, un pontonier și un telefonist. Fiecare statuie are o înălţime de 2,2 metri şi cântăreşte o 1,5 tone.
Pe lateralele soclului principal, în partea superioară, sunt aşezate patru plăci reprezentând în basorelief aspecte din acțiunile caracteristice fiecărei specialități militare ale trupelor de geniu. Ele înfăţişează construcția unor infrastructuri de cale ferată; organizarea trecerii unui curs de apă cu ambarcațiuni mobile și pe vase de echipaj; amenajarea unei poziții de apărare cu tranșee, rețele de sârmă și lucrări de nuielărie; realizarea și deservirea posturilor/centrelor telefonice și telegrafice.
În plus, pe laturile din stânga și dreapta a soculului principal, la nivelul părții superioare a statuetelor, sunt montate două embleme reprezentând semnul de armă al geniului, la acea vreme. Pe fața dinspre piață a soclului se găsește inscripția: „Spuneţi generaţiilor viitoare că noi am făcut suprema jertfă pe câmpurile de bătaie pentru întregirea neamului”. În partea inferioară, găsim un medalion de bronz, înconjurat de lauri, din care rezultă în cinstea cui s-a ridicat acest monument triumfal: „Eroilor din arma geniu 1913; 1916-1919”
Spiridon Georgescu (1887-1974) a fost una din principalele personalităţi ale artelor plastice din România. A absolvit Şcoala Superioară de Arte şi Meserii (1906), avându-i ca profesori pe sculptorii Ştefan Ionescu-Valbudea şi Arcangelo Figini. A urmat un an la clasa sculptorului Augusto Polina, de la Academia de Belle-Arte (Italia, Carrara, 1911-1912) apoi la Institutului Superior de Belle-Arte din Roma (1914). Prima expoziţie: 1 aprilie 1919 (Ateneul Român). Spiridon Georgescu a executat mai multe lucrări pentru cinstirea eroilor din primul război mondial: Statuia geniului Leul, Bucureşti (1926), Statuia Generalului Ion Dragalina, Caransebeş (1927), Ostaşul român în atac, Dorohoi (1929), Monumentul Infanteristului, Bucureşti (1931), Monumentul eroilor din războiul pentru întregirea neamului, Alexandria (1934) etc.
