Gospodăria ţărănească conservată in situ

De ce să vezi acest obiectiv?

Pentru că este reprezentativă pentru zona Dobrogei, la începutul secolului al XX-lea.

• Este în Enisala, Județ Tulcea
• Construit în 1974
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Gospodăria ţărănească conservată in situ din satul Enisala este un mic muzeu al traiului simplu dobrogean…

• Condiții de vizitare: în timpul programului; ghid

Gospodăria ţărănească conservată in situ din satul Enisala a fost inaugurată în 1974 si este amplasată în centrul localităţii, pe partea dreaptă a şoselei ce leagă oraşul Babadag de localităţile din zona lacului Razim. Gospodăria a fost conservată n mediul său natural.

Ansamblul cuprinde casa cu chiler şi câteva din anexele tipice pentru o gospodărie din această zonă: grajdul pentru animale, şoproanele, bucătăria şi cuptorul de vară, porumbarul, fântâna. Planimetria casei este cea tradiţională: tinda centrală şi două camere, bucătărie de iarnă şi magazie. Casa are la faţadă şi pe latura dinspre stradă, prispă cu balustradă şi stâlpi. Pe latura din spate, spre nord, pe aproape toată lungimea casei, se află chilerul (spaţiu pentru depozitare).

Ornamentele de la pazie şi fronton, cu motive florale, geometrice şi zoomorfe (cai afrontaţi) realizate în tehnica traforului, sunt cele frecvent întâlnite în arhitectura tradiţională din această zonă.

Anexele gospodăreşti, folosite în trecut la practicarea ocupaţiilor şi meşteşugurilor, sunt astăzi spaţii de reprezentare a colecţiilor, fiind reconstituite. Ele erau adăpost pentru animale, loc de depozitare a cerealelor sau a nutreţului pentru vite, a atelajelor şi uneltelor. Aici, pot fi văzute instrumentar agricol, căruţe pictate tipic dobrogene, unelte pescăreşti, scule şi produse de dogărie, fierărie, albinărit, olărit, instrumentar pentru industria casnică textilă.

Interiorul casei scoate la iveală bogăţia şi frumuseţea ţesăturilor tradiţionale, fiind organizat în varianta sa tradiţională. Compoziţiile ornamentale, reprezentările stilizate şi denumirile sugestive ale motivelor ornamentale care însoţesc piesele decorative de interior (pomişorii miezul nucii, fetele, calul şi călăreţul) evidenţiază valenţe estetice deosebite. În întregul său, relevă principiile estetice al organizării spaţiului de locuit tradiţional la români, dat de dublul rol al ţesăturilor: rolul lor funcţional, de a acoperi pereţii, şi prin cel decorativ, în crearea unei ambianţe deosebite. Cromatica variată a motivelor, de la culorile sobre la cele vii, este echilibrată de culoarea de fond, alb sau negru, şi de galbenul borangicului.