Cetatea Medievală a Severinului

De ce să vezi acest obiectiv?

Pentru că este o cetate reprezentativă pentru istoria oraşului.

• Este în Drobeta Turnu Severin, Județ Mehedinţi
• Construit în epoca medievală
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare. 

• Ctitor/Autor: regele Ladislau
• Cod monument Istoric: MH-II-a-A-10184
• Trasee amenajate: da
• Condiții de vizitare: în timpul programului

Cetatea Medievală a Severinului este formată din două incinte, datate diferit. Cetatea Severinului a fost zidită de Regatul Maghiar ca centru strategic militar constituit împotriva Țaratului Bulgar de Vidin. Numele cetăţii este de origine îndoielnică. Se pare că ar proveni de la biserica latinǎ din incinta cetǎții medievale, pusă sub patronajul sfântului Severin de Noricum. Există însă încă două ipoteze: are origine latină, asociată numelui împăratului Septimiu Severus sau are origine slavă, de la „severnâi”, care se traduce „din nord”.

Cetatea Severinului, clădită de regele maghiar Ladislau I (1040-1095) ca fortăreață împotriva pecenegilor și cumanilor prezenți în regiune. Responsabilii apărării Cetății Severinului vor purta numele de Bani de Severin. Primul ban de Severin, Luca, a fost menţionat în 1233, an care poate fi luat ca un nou început pentru cetate. În 1247, regatul ungar i-a adus aici pe Cavalerii Ioaniţi, care vor reconstrui cetatea. Rezultatul a fost o puternică fortăreaţă, cu biserică gotică. Ei s-au retras în 1259, iar cetatea a rămas în bătaia tunurilor atacatorilor. La sfârşitul secolului al XIII-lea, regele Ştefan al Ungariei a purtat cinci războaie pentru apărarea Cetăţii Severinului.

Cetatea va constitui în continuare prilejul unor revendicări permanente și a unui șir de războaie frecvente între coroana maghiară, bulgari și voievozii din Muntenia, începând cu Litovoi, Bărbat, și Basarab I. Cetatea începe să fie un obiectiv de dispută politică, economică și religioasǎ între principi creștini. Mircea cel Bătrân a înfiinţat Bania Severinului, iar în 1406  încheia un tratat de alianţă cu Sigismund al Ungariei chiar la Severin. Iar după moartea lui Mircea, Sigismund va elibera Cetatea Severinului, ocupată de turci. Apoi, Banatul de Severin a revenit lui Iancu de Hunedoara, care a întărit toate cetăţile de la Dunăre.

În 1524 , după un atac nimicitor al turcilor lui Soliman Magnificul, din cetatea Severinului a mai rămas în picioare doar un turn. Cetatea nu a mai fost refăcută.
În 1936, prof. dr. Al. Bărăcilă a executat primele săpături în cetate. A reuşit să reconstituie planul şi a recuperat un material arheologic important: drugi, fier, aramă, ghiulele de piatră, ţeava unui tun de bronz etc.
Cetatea medievală a Severinului, în perioada maximă a zidirii sale, număra șase turnuri de apărare fiind înconjurată cu două valuri concentrice de piatră și un șanț adânc de apă. Avea formă dreptunghiulară, cu ziduri din pietre de râu neprelucrare, lipite cu mortar. În centrul cetăţii era o capelă construită cu materiale luate de la castrul roman Drobeta, aflat puţin mai departe. Capela era înconjurată de morminte. În cetate a fost descoperit şi un cuptor vatră pentru prelucrarea armelor.

Ruinele care au rămas martore astăzi provin de la două incinte: una interioară şi una exterioară. Ultima era împrejmuită de un şanţ adânc. În urma săpăturilor s-au scos la iveală turnuri pătrate care flancau curtea interioară. Din turnul ce se afla în nord-est se mai păstrează un perete, înalt de trei etaje. Avea 11 metri înălţime, o lungime de 9 metri şi o lăţime de 2,5. Poarta cetăţii se afla în colţul sud-estic.

Cetatea Medievală a Severinului a intrat într-un proiect european de finanţare 2007-2013 pentru reabilitarea şi punerea ei în circuitul turistic la standarde europene. În perioada lucrărilor, arheologii au scos la iveală un important tezaur, resturi de arme şi armuri, oseminte şi resturi de ceramică şi, cel mai important, alte două ziduri de incintă, neştiute până în acel moment. Tezaurul este format din 160 de monede, respectiv oboli, denari, monede maghiare şi chiar turceşti, resturi de săgeţi de arc şi de arbalete, fragmente de ţevi de tun, resturi de cămăşi de zale, o fântână plină de resturi ceramice, dar şi oseminte umane.