Muzeul de Etnografie şi Artă Populară

De ce să vezi acest obiectiv?

Pentru că este cel mai reprezentativ muzeu al Tulcei pentru patrimoniul cultural naţional.

• Este în Tulcea, Județ Tulcea
• Construit în 1924
• Inaugurat în 2000
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Muzeul de Etnografie şi Artă Populară se află în unul dintre edificiile publice emblematice ale oraşului, în fostul sediu al Băncii Naţionale a României, o frumoasă bijuterie arhitectonică, cu valoare istorică…

• Constructor/ Autor: BNR
• Cod monument Istoric: TL-II-m-B-05971
• Condiții de vizitare: în timpul programului

Primul sediu al Băncii Naţionale a României a fost ridicat în str. Regina Elisabeta, nr. 148, în anul 1894. Cum Banca a primit în schimb de la primărie alt teren pentru a ceda acea construcţie, şi-a făcut un nou sediu între anii 1924-1928. Construcţia reprezintă astăzi un exemplu de valoare al arhitecturii naţionale româneşti, fiind un veritabil monument istoric ridicat la finalul perioadei de manifestare a curentului naţional. Clădirea are o compoziţie echilibrată şi este poziţionată într-o intersecţie, ceea ce-i oferă două laturi principale. Aici, BNR filiala Tulcea şi-a avut sediul până în 1999.

Apoi, clădirea-monunent avea să adăpostească Muzeul de Etnografie şi Artă Populară, reprezentativ pentru această zonă a României. Patrimoniul muzeului este bogat, cu o valoare deosebită, şi reprezintă un fond etnografic inestimabil. Cele peste 8.000 de piese alcătuiesc colecţii de artă populara şi port popular, etnografie şi foto-document. Colecţiile sunt caracterizate de diversitate, muzeul reflectând un model cultural unic în Dobrogea, creat de convieţuirea dintre români şi celelalte popoare: aromâni, bulgari, turci, tătari, ruşi-lipoveni, ucrainieni, greci şi alţii.

Colecţia de Etnografie a muzeului adună un număr de peste 1.600 de piese ce relevă instrumentele folosite în practicarea ocupaţiilor şi meşteşugurilor tradiţionale. În domeniul creşterii animalelor şi vegetalelor, colecţia prezintă instrumentarul tradiţional, obiecte folosite în apicultură, pescuit, pomicultură, viticultură, prelucrarea seminţelor, agricultură, morărit , creşterea animalelor, vânătoare.
Prelucrarea materiilor prime a fost un subiect de interes pentru toate popoarele ce au locuit în acest spaţiu. Erau preocupaţi de obţinerea materialelor de construcţie, a obiectelor de uz casnic, confecţionarea de unelte, scule, instrumente, dispozitive, arme şi mijloace de transport. Aici putem vedea meşteşugurile tradiţionale ca: prelucrarea lemnului, a argilei, a pietrei, a vegetalelor (stuf, papură, paie). Mai departe, există domeniul prelucrării pieilor, blănurilor şi fibrelor. Aşa se obţineau piese de uz gospodăresc, împletituri şi ţesături decorative şi de port. Putem admira unelte, dispozitive, mecanisme şi mijloace folosite în industria casnică: de cojocărie, curelărit, cizmărie, tors, urzit, ţesut, cusut, împletit, meliţat şi multe altele. Această colecţie este încununată de mijloacele de transport folosite pe uscat sau pe apă: roaba, căruţa, sania, barca.

O colecţie interesantă, vie şi colorată este cea a ştergarelor. 2.385 de piese ce aparţin diferitelor popoare din zonă aşteaptă să fie admirate. Tradiţional, ştergarele din Dobrogea sunt elemente decorative de pus pe perete şi se întâlneşte la români, bulgari, greci şi ucrainieni. Se realizează la războiul de ţesut, din bumbac şi borangic. Motivele stilizate, geometrice, reprezintă o transfigurare artistică a naturii.
Există şi ştergare ale turcilor şi tătarilor, folosite în ritualul nunţii şi botezului, dar nu şi în scop decorativ. Aceste ştergare au motive tipic orientale, iar acestea sunt brodate cu mătase, cu fir metalic auriu sau argintiu.
Colecţia de ştergare de la muzeu cuprinde piese realizate începând din secolul al XIX-lea până astăzi.

Patrimoniul muzeului cuprinde o colecţie deosebită de vase de metal. Deşi mai mică (302 de piese), este foarte diversă atât din punct de vedere al materialelor utilizate (aramă, fier, argint, plumb), cât şi din punct de vedere al tehnicilor de confecţionare şi ornamentare. Vasele sunt foarte răspândite în zona dobrogeană, cât şi în întreaga lume balcanică. Au rol funcţional şi estetic.

Colecţia de covoare a Muzeului de Etnografie şi Artă Populară Tulcea are o valoare documentară şi artistică deosebită. Erau utilizate în scop decorativ în interioarele tradiţionale. Se realizau din lână, la războiul de ţesut şi erau de mai multe feluri: cele ce se puneau pe perete (paretar), cele ce se puneau peste piesele de mobilier (laicer), cele mari, care se pun pe jos sau pe pereţi (polog, scoarţă).
Motivele decorative sunt nenumărate şi se poate vedea evoluţia în timp, de la cele simple, la cele complexe. Motivele sunt geometrice, avimorfe, zoomorfe, florale sau antropomorfe şi sunt aplicate divers, de la stilizat la liber desenat. Cromatica variază între culori discrete şi culori tari.

O altă colecţie ce atrage atenţia este Colecţia Aromânească. Aromânii reprezintă populaţia autohtonă românizată din sudul Peninsulei Balcanice. Ei mai există şi astăzi în părţi din Grecia, Albania, Bulgaria, Macedonia, Serbia şi Muntenegru. Aromânii au ajuns în sud-estul Europei în urma celor două războaie mondiale. Întâi au poposit în Bulgaria, de unde, în 1940, au ajuns în Dobrogea românească. Colecţia deţine 670 de piese reprezentând ţesături şi port popular, diferite de celelalte. Ei şi-au păstrat tradiţiile, lucru vizibil în motivele decorative distincte, dar şi în culorile folosite.
Şi costumul popular diferă destul de mult de ale celorlalte popoare balcanice. Este compus dintr-o multitudine de piese. Se evidenţiază printr-un simţ unic al valorilor plastice. La costumul popular se adaugă obiectele de podoabă, făcute din argint, într-o manieră străveche.

Patrimoniul Muzeului de Etnografie şi Artă Populară Tulcea este valorificat în expoziţia Multiculturalitate dobrogeană. În sălile expoziţiei sunt prezentate aspecte ale locuinţei tradiţionale româneşti (patul, lada de zestre, laviţa, războiul de ţesut, ştergare, laicere, scoarţe s.a.), aromâneşti (locuinţa – cort cu ţesăturile decorative specifice), slava (lijanca, iconostasul, samovarul, dulapul de haine) şi portul popular ale acestor popoare prezentate în muzeu. În ultimele două săli găsim elemente de interior orăşenesc ale Tulcei de început de secol XX.

Un alt spaţiu expoziţional este curtea muzeului, în acre sunt expuse aspecte ale practicării diferitelor ocupaţii tradiţionale: atelierul fierarului, atelierul meşterului tâmplar., atelierul olarului şi altele.
Pe parcursul anului, la muzeu sunt organizate expoziţii temporare legare de sărbătorile fiecărui anotimp: Tradiţii de primăvară, Paştele în credinţele românilor, Rodul pământului, Bogăţiile toamnei, Obiceiuri de iarnă.