De ce să vezi acest obiectiv?
Pentru că este un monument al naturii ce conservă un habitat natural specific turbăriilor.
- Este în Băiuţ, Județul Maramureş
- Unitate geografică: Munţii Lăpuşului
- Altitudine: 1050m
- Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
- Fără condiții de campare
- Trasee amenajate: da
- Trasee marcate: nu
- Condiții de vizitare: parțial
Rezervaţia Naturală Mlaştina Tăul Negru ţine sub protecţie flora zonei, bogată, diversificată şi foarte rară. Rezervaţia Naturală Mlaştina Tăul Negru este localizată în Munţii Lăpuşului, în partea nord-vestică a satului Strâmbu-Băiuț, la izvoarele unui afluent al pârâului Strâmbul. Obiectivul este în apropierea drumului județean (DJ109F), care leagă orașul Cavnic de localitatea Lăpuș.
Zona Tăul Negru reprezintă un depozit important de turbă şi are o formă bombată, în mijlocul căreia există un ochi de apă. Rezervaţia se întinde pe o suprafaţă de un hectar.
Vegetaţia turbăriei este bogată şi diversificată, specifică turbăriilor ologotrofe. Ea este formată din plante – unele foarte rare – precum: afin vânăt (Vaccinium uliginosum), rogoz (Carex acutiformis, Carex canescens, Carex biharica), merișor (Vaccinium vitis-idaea), bumbăcăriță (Eriophorum vaginatum, Eriophorum angustifolium), roua cerului (Drosera rotundifolia), negară (Nardus stricta) sau răchițele (Vaccinium oxycoccus ssp. microcarpum).
Cea mai importanta plantă de aici este Roua Cerului, o plantă insectofagă (carnivoră), una dintre puţinele ce se găsesc în România. Este specie ocrotită, ea poate fi admirată în turbăriile muntoase. Planta consumă aproximativ 50 de insecte pe an. Poate fi ușor recunoscută după florile de culoare albă și îndeosebi după frunze , care au pe suprafața lor numeroși peri glandulari cu rol în digerarea insectelor. Perisorii, numiți și tentacule, secretă substanțe lipicioase care se adună sub formă unor picături strălucitoare de rouă, de unde vine și denumirea plantei. O insectă care se așază pe o frunză a acestei plante se lipește de sucul lipicios al perilor maciucati. Făcând mișcări de eliberare, ea se lipește de mai mulți peri. Perii se încolăcesc în jurul insectei și secretă un suc lipicios, abundent , care sufocă insectă. Ea este apoi digerată de anumite enzime proteolitice timp de câteva zile, din insectă rămânând doar scheletul chitinos.
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000 publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – arii protejate. Astăzi, rezervaţia se află în custodia Direcţiei Silvice Maramureş.
