Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari

• Sunt în Subcarpaţii de Curbură, localitatea Berca, Județ Buzău
• Rezervaţie naturală de tip geologic
• Înființare: 2000
• Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
• Fără condiții de campare

Vulcanii noroioşi este o rezervaţie naturală de tip geologic care se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 30 de hectare…

• Trasee amenajate: da/nu
• Trasee marcate: da/ nu (ex. daca sunt trasee montane)
• Condiții de vizitare: parțial/ghid/doar în anotimp/închis turiștilor, echipament special, doar turiștilor experimentați, alpinism

Ei sunt formaţi datorită erupţiilor de gaze de pământ, care antrenează spre suprafaţă nămol şi apă. Acesti vulcani au aceeaşi structură ca şi vulcanii adevăraţi, în interiorul lor producându-se procese similare. Vulcanii noroioşi sunt cunoscuţi sub numele de pâcle, ei sunt vulcani în miniatură la care conurile nu depăsesc 5 – 6 metri înălţime, iar adâncimea de la care este aruncat noroiul, „lava” lor este mult mai mică, dar finalul este acelaşi rezultatul fiind o suprafaţă în mare parte aridă, dar şi spectaculoasă.

Pentru a ajunge la vulcanii noroioşi mergeţi spre Buzău, din Buzău pe DN 10 spre Braşov până la kilometrul 18. Acolo se intră în satul Sătuc şi dreapta spre comuna Berca. După ce traversaţi raul Buzău, din intersecţia marcată corespunzător cotiţi spre stânga peste un pod mai mic. Din acest punct apar indicatoare care vă vor ghida.

În momentul în care ajungeţi în zona vulcanilor noroiosi vă va surprinde o senzaţie neobişnuită, pentru că veţi avea impresia că sunteţi pe o altă planetă. Când este înnorat, platoul arid cu milioane de crăpături şi torenţi adânci separaţi de creste dau impresia de sol selenar. Când apare soarele, îţi dă senzaţia de deşert african pentru că noroiul îşi schimbă culoarea din gri în galben deschis.

De jur împrejur sunt terenuri sterpe, inundate de noroi şi acoperite de un strat gros de nămol solidificat, crăpat, cu creşte din loc in loc, din care bolboroseşte noroiul care este ciudat de rece. Acest noroi fiind un amestec de gresii, cuartite, ghipsuri, argile, calcare şi urmă de petrol, antrenate din adâncuri de către gazele naturale ce provin de a peste 3 kilometri adâncime, ce trec printr-un sol argilos şi se combină cu apa din pânza freatică.

Nămolul ce iese la suprafaţă şi se usucă, formează structuri conice asemănătoare vulcanilor şi este rece pentru că vine din straturile de argilă. Pe timp de ploaie apa se scurge în şiroaie pe conuri creând prin eroziune un ansamblu de şanţuri. Apa este cea care îşi pune în principal amprenta asupra locului formând torente cu adâncimi de până la 2-3 metri.

În jurul zonei cu cratere, vegetaţia devine o „explozie” de verde unde tufe enorme de liliac, flori şi copaci tineri şi bătrâni formează un peisaj la fel de interesant şi de frumos ca vulcanii înşişi. Zona vulcanilor este declarată rezervaţie naturală şi pentru că în apropierea lor trăiesc două plante foarte rare, nitraria schoberi şi obione verrucifera, care nu se mai găsesc în restul Europei pentru că au nevoie de un mediu sărat şi săruri pentru hrană, pe care le găsesc doar aici.