Mănăstirea Brebu

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că este una dintre cele mai importante realizări ale artei româneşti din sec. al XVII-lea, din timpul domniei lui Matei Basarab!

• Este în Brebu, Județ Prahova
• Construit în sec. al XVII/lea
• Poartă Hramul „Sfinţilor Arhangheli Mihail, Gavriil, Azrael şi Rafail”
• Deschis turiștilor. 

• Cod monument Istoric:
• Trasee amenajate:
• Condiții de vizitare: tot timpul anului
• Sărbătoare anuală: 1 octombrie

Mănăstirea Brebu, una din cele mai vechi mănăstiri ortodoxe din judeţul Prahova, face parte dintr-un complex arhitectural, în a cărui compoziţie mai intră casele domneşti, turnul, zidul de incintă, chiliile şi clădirile anexe. Situată în apropierea răului Doftana şi la poalele munţilor Bucegi şi Grohotişului, mănăstirea Brebu îţi oferă momente de linişte şi relaxare. 

Din punct de vedere arhitectural, mănăstirea Brebu este asemănătoare cu Mănăstirea Dealu, una dintre marile vechi mănăstiri ale ţării noastre, care se află în localitatea Viforata, comuna Aninoasa. Biserica este de dimensiuni mari şi are un plan tritonic, cu trei turle, una arsă înălţată deasupra naosului şi alte două de dimensiuni mai mici deasupra pronaosului. Zidurile bisericii au o grosime de 2 m şi sunt constituite din cărămidă arsă şi piatră.

La exterior, biserica este simplu şi cu gust decorată, având două registre de firide şi un brâu de piatră în partea superioară. Ancadramentele uşilor şi ferestrelor au fost realizate în stilul gotic moldovenesc târziu, operă a unui meşter pe nume Lupu, despre care se presupune că ar fi din Moldova.
Pictura interioară a fost realizată în anul 1843, iar cea de pe tâmplă şi altar între anii 1901-1902, operă a lui pictorului Sava Henţia.
În ceea ce priveşte casele domneşti, din punct de vedere arhitectural seamănă cu cele de la mănăstirea Plumbuita, din Bucureşti. Construcţia este de dimensiuni mari şi este formată din nouă camere şi o sufragerie, care comunică între ele. Este dotată şi cu subsol, care este format din două pivniţe boltite.
Turnul de acces în incinta complexului este de dimensiuni mari şi este amplasat în partea de sud. Se numără printre cele mai frumoase şi bine conservate turnuri de acest gen din ţară. Are o înălţime de aproximativ 20 de m, cu parter şi trei etaje, oferind o panoramă minunată asupra împrejurimilor. Primele două etaje au fost proiectate cu metereze pentru arme de foc, iar al treilea drept clopotniţă.

Zidul de incintă are o înălţime de 6 m şi are o formă octogonală neregulată. Este prevăzut cu metereze pentru arme de foc, sub care se mai pot observa urmele unui drum de strajă de lemn, care în prezent nu mai există. Zidul este realizat din cărămidă arsă şi piatră. Chiliile şi clădirile anexe din momentul ridicării mănăstirii, care existau odată pe latura de vest a incintei, au fost distruse în totalitate, cele din prezent fiind finalizate în anul 1963.  

Deşi în pisania din pronaos apare menţionată data de 27 iunie 1650, ca dată de începere a lucrărilor de construcţie a bisericii, există câteva acte care vin în contradicţie cu această informaţie. Unul din aceste acte este unul act emis de domnitorul Matei Basarab, prin care anunţa că mănăstirile autohtone urmau să fie înapoiate stăpânilor fireşti şi reînvierea practicilor dărilor ca metoh. În acest act era pomenită şi mănăstirea Brebu, ca şi ctitorie a sa, de dinainte de 27 noiembrie 1640. De asemenea, mai este amintită în Actul de întărire al Patriarhiei de la Constantinopol, din anul 1641, prin care se confirmă acelaşi lucru.