Muzeul Memorial al Victimelor Comunismului și al Rezistenței

De ce să vezi acest obiectiv?

Pentru că este un proiect recunoscut la nivel internaţional şi pentru că redă într-un mod impresionant partea şi mai neagră a comunismului.

Este în Sighetu Marmaţiei, Județul Maramureş
Construit în 1992
Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței este un muzeu ce se află în fosta închisoare politică din Sighetu Marmaţiei…

Muzeul Memorial al Victimelor Comunismului și al Rezistenței

Fondatori: Ana Blandiana şi Romulus Rusan
Cod monument Istoric:
Sărbătoare: Ziua Memoriei, în fiecare an de Înălţare, este ziua Porţilor Deschise

Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței cuprinde, pe lângă muzeul de la Sighet, un Centru internațional de studii asupra comunismului cu sediul în București. Memorialul are ca scop declarat păstrarea conştiinţei popoarelor, în principal a celui român, cărora le-a fost indusă o conştiinţă falsă timp de jumătate de secol.

Închisoarea din Sighet a fost ridicată în 1898, de către autorităţile austro-ungare, cu ocazia aniversării „primului mileniu maghiar”. Din 1918 a devenit închisoare de drept comun, iar din 1945, aici s-a făcut repatrierea foştilor prizonieri şi foştilor deportaţi din URSS. Din august 1948, zidurile închisorii aveau să devină, timp de ani de zile, martore ale cruzimii şi nedreptăţii comunismului. Edificiul a fost întâi coşmarul unui grup de studenţi, elevi şi ţărani maramureşeni. Unii dintre ei mai sunt şi azi la Sighet.

Pe 5 şi 6 mai 1950, au fost aduşi mai bine de o sută de demnitari din întreaga Românie – foşti miniştri, academicieni, economişti, militari, istorici, ziarişti, politicieni – majoritatea în vârstă de peste 60 de ani. Au fost condamnaţi dur. Însă alţii nici măcar nu au fost judecaţi. În octombrie 1950, la închisoarea din Sighet au fost aduşi şi aproape 50 de episcopi şi preoţi greco-catolici şi romano-catolici.

Prizonierii aveau de îndurat condiţiile infecte, foamea şi frigul. Ba mai mult, nu aveau voie să privească pe fereastră, fiind pedepsiţi în carceră, până când le-au pus obloane la geamuri. Acesta era, de fapt, un program de exterminare. Închisoarea era foarte sigură şi nu se putea fugi, frontiera cu URSS fiind la numai doi kilometri.

Convenţia de la Geneva şi admiterea Republicii Populare Comuniste în ONU au fost doi factori ce au permis, în 1955, graţierea deţinuţilor. O parte dintre ei au fost eliberaţi, alţii au fost transferaţi. Oricum, dintre cei peste 200 de deţinuţi, 52 muriseră deja până în acel an. Închisoarea a redevenit drept comun. Chiar şi aşa, au mai apărut în anii ce au urmat alţi deţinuţi, pe ascuns. În 1977, clădirea închisorii a devenit fabrică de mături, depozit de sare, apoi o ruină.

Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței a fost iniţiat în 1992, de către preşedinta de la acea dată a Alianţei Civice, Ana Blandiana. În 1993, ea a înaintat proiectul la Consiliul Europei, iar Fundația Academia Civică a preluat ruina fostei închisori, în 1995. În 1998 Consiliul Europei aşază Memorialul de la Sighet printre principalele locuri de păstrare a memoriei continentului, alături de Memorialul de la Auschwitz şi Memorialul Păcii din Normandia.

Lucrările de reabilitare ale clădirii au durat până în anul 2000. S-au refăcut fundaţiile, izolaţiile, acoperişul. Fiecare celulă a fost transformată în sală de muzeu în care au fost puse obiecte, documente, fotografii.Sălile urmează o ordine cronologică şi sunt prezentate marile teme ale represiunii comuniste, ale distrugerii statului de drept şi înlocuirii lui printr-o construcţie de tip totalitar.

În una dintre curţile interioare a fostei închisori a fost construit, în 1997, un Spațiu de Reculegere și Rugăciune, după proiectul arhitectului Radu Mihăilescu. El a fost ales în urma unui concurs la care au participat 50 de arhitecți și artiști. Pe pereții rampei de coborâre în spațiul subpământean au fost gravate în andezit fumuriu numele a aproape opt mii de morți din închisorile, lagărele și locurile de deportare din România.

În anul 2000, s-a adăugat construcţiei vechi o anexă cu sală de conferinţe, în care se pot desfășura simpozioanele, dezbaterile și seminariile, precum și cursurile școlii de vară. Sala este dotată cu o instalație de traducere simultană, putând fi închiriată pentru manifestări internaționale.

În curtea interioară a muzeului există o operă de artă deosebită, un grup statuar din bronz realizat de sculptorul Aurel I. Vlad, care a devenit emblema muzeului. Opera înfăţişează optsprezece siluete umane mergând spre un zid care le închide orizontul, așa cum comunismul făcuse cu viața milioanelor de oameni. Şi nu este singura lucrare din cadrul muzeului. Altele, donate de autori, caracterizează trăirile şi sacrificiul acceptat de către prizonieri, dând o însuşire deosebită muzeului.

În patrimoniul Memorialului de la Sighet mai există o tapiserie ca „Libertate, te iubim” de Şerbana Dragoescu, pictura „Înviere” de Cristian Paraschiv, sculptura în bronz „Marea Neagra” dedicată de Ovidiu Maitec istoricului Gheorghe I. Brătianu și cele două sculpturi de mari dimensiuni ale lui Camilian Demetrescu, intitulate „Omagiu deținutului politic”, respectiv „Înviere”.

Din cadrul Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței face parte şi Cimitirul Săracilor, situat la 2,5 kilometri distanță, în afara orașului. Aici aici au fost îngropați în secret, pe timp de noapte, cei 52 de morți din închisoarea politică. Gropile n-au putut fi identificate, între miile de morminte anterioare și ulterioare anilor ’50, astfel încât, pentru celebrarea sacrificiului acestor victime, a fost imaginat în 1999 un proiect peisagistic. Pe suprafața de 14.500 m.p. a cimitirului a fost desenat un contur al țării. Va fi amplasat şi un punct de belvedere, pe malul Tisei, astfel încât vizitatorii să poată vedea bine această privelişte simbolică.

La un an de la crearea muzeului, în paralel cu dezvoltarea acestuia, s-a înfiinţat Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, în 1993. Acesta a susţinut Muzeul prin strângerea de documente, fotografii, obiecte şi hârtii care să poată fi folosite în crearea celor peste cincizeci de săli în fostele celule ale închisorii. Încă de la înfiinţare, Centrul a demarat înregistrările de istorie orală şi colectarea de fotografii, acte, obiecte, scrisori, colecţii de ziare, cărţi, manuale, albume etc.

Activitatea Centrului este definită astăzi prin atragerea unor colaboratori valoroşi, de crearea unei promoţii de cercetători tineri, de lansarea de dezbateri pe teme importante, pe terenuri neexploatate, în cadrul simpozioanelor, seminariilor, atelierelor şi meselor rotunde, întâlniri între victimele comunismului şi istoricii din România şi din străinătate. În plus, Centrul a avut grijă să publice cărţi cu mărturii, studii, statistici şi documente care înfăţişară rezistenţa anticomunistă şi reprimarea ei. Memorialul din Sighet organizează cursuri ale Şcolii de Vară, , unde 100 de elevi ascultă prelegerile unor profesori din țară și din străinătate.

Câteva personalităţi care au fost deţinuţi la Sighet:

Ion Caraion, poet, condamnat la moarte pentru „trădare”, apoi prin comutare, la muncă silnică pe viață;
Paul Goma, scriitor, arestat în repetate rânduri, în cele din urmă reușește să plece în Franța;
Ion Ioanid, condamnat la 20 de ani de muncă silnică – autorul monografiei „Închisoarea noastră cea de toate zilele”;
Constantin Noica, filosof și eseist;
Nicolae Steinhardt, doctor în drept, scriitor;
Vladimir Streinu, scriitor și critic literar;
Petre Țuțea, economist și filosof

Personalitățile care au murit în închisoarea de la Sighet:

Constantin Argetoianu, medic, licențiat în drept și litere.
Constantin I.C. Brătianu, inginer, deputat, fost ministru.
Gheorghe I. Brătianu, licențiat în drept și în litere, doctor în filosofie, profesor universitar, fost ministru.
Dumitru Burilleanu, fost guvernator al Băncii Naționale.
Ion Cămărășescu, licențiat în drept (la Paris), fost ministru și deputat.
Tit-Liviu Chinezu, episcop greco-catolic, profesor de filosofie.
Ion Şerban Christu, doctor în drept, fost ministru.
Henri Cihoski, general de Corp de Armată, fost senator de drept.
Tancred Constantinescu, inginer, fost ministru.
Grigore Dumitrescu, profesor de drept roman, deputat, guvernator al Băncii Naționale.
Anton Durcovici, episcop catolic de Iași.
Traian Valeriu Frențiu, episcop greco-catolic de Lugoj și Oradea, mitropolit supleant de Blaj.
Grigore Georgescu, amiral.
Stan Ghițescu, fost deputat, senator și ministru, vicepreședinte al Camerei Deputaților.
Alexandru Glatz, general de divizie, fost secretar de stat.
Ion Gruia, licențiat în drept, professor, fost ministru.
Ioan Ilcuș, general, șef de Stat Major, fost ministru.
Alexandru Lapedatu, licențiat în istorie (specialist în istoria evului mediu) și geografie, profesor, fost președinte al Academiei Române, fost ministru.
Ion I. Lapedatu, specialist în finanțe, licențiat la Budapesta, profesor la Academia de Comerț din Cluj, fost deputat, senator, ministru și guvernator al Băncii Naționale a României, membru de onoare al Academiei Române.
Ion Macovei, inginer, director general al Căilor Ferate, fost ministru.
Augustin Maghiar, canonic greco-catolic, vicar general al Episcopiei de Oradea.
Iuliu Maniu, doctor în drept, președintele P.N.R. și ulterior al P.N.Ț., fost ministru.
Mihail Manoilescu, inginer, profesor de economie la Şcoala Politehnică din București, fost ministru, deputat și senator, fost guvernator al Băncii Naționale.
Ion Manolescu-Strunga, doctor în economie, fost ministru.
Nicolae Mareș, inginer, fost ministru.
Mihail Măgureanu, fost subsecretar de stat.
Tiberiu Moșoiu, doctor în drept, profesor de drept roman la Facultatea de Drept din Cluj, fost subsecretar de stat, fost guvernator al Băncii Naționale.
Dumitru Munteanu-Râmnic, licențiat în istorie, fost deputat. senator și subsecretar de stat.
Nicolae Păiș, contraamiral, fost adjutant regal, șef de Stat Major la Marină, subsecretar de stat.
Ion Pelivan, licențiat în drept și teologie, profesor universitar, fost ministru, fost deputat.
Doru Popovici, fost ministru secretar de stat.
Albert Popovici-Tașcă, doctor în drept, fost deputat, fost subsecretar de stat.
Radu Portocală, avocat, decan pe viață al Baroului din Brăila, fost deputat, fost ministru secretar de stat
Virgil Potârcă, licențiat în drept, fost deputat, senator, subsecretar de stat și ministru.
Mihail I. Racoviță, general de Corp de Armată, fost ministru.
Ion Rășcanu, general de Corp de Armată, fost deputat și senator, fost ministru, fost primar al Bucureștiului.
Radu Roșculeț, licențiat în drept, fost prefect, deputat, ministru.
Nicolae Samsonovici, general de divizie, fost șef de Statului Major General și fost ministru.
Ion Sandu, subsecretar de stat.
Constantin Simian, doctor în drept, fost deputat, fost vicepreședinte al Camerei Deputaților.
Ioan Suciu, episcop greco-catolic de Oradea, administrator apostolic al Mitropoliei din Blaj.
Gheorghe Tașcă licențiat în drept, doctor în economie, profesor de economie la Academia Comercială din București, fost deputat și ministru.
Constantin Tătăranu, fost și guvernator al Băncii Naționale a României.
Gheorghe Vasiliu, general de aviație, fost ministru subsecretar de stat.
Aurel Vlad, doctor în drept, fost deputat și ministru.

Preț intrare	Orar de vizită
Elevi, studenţi, pensionari: 3 Lei Adulţi: 6 Lei Taxă de fotografiere: 3 Lei Taxă de filmare: 15 Lei	Vara (15 aprilie –15 octombrie): Luni – Duminică 9.30-18.30 Iarna (16 octombrie-14 aprilie): Marţi – Duminică 9.30-16.30 (16 octombrie-14 aprilie), Luni închis
Date de contact: Str. Corneliu Coposu, Nr. 4, Sighet, Jud. Maramureş. Tel.: 0040 262 316848