Mănăstirea Dervent

Este în satul Galiţa, Județ Constanţa
Construită în 1936
Poartă Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, Sfântului Gheorghe şi Izvorul Tămădurii
Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Această mănăstire se află situată în judetul Constanţa, satul Galiţa. Ctitorul acestei mănăstiri este Mihai Elefterie şi anul zidirii este 1936…

Cod monument Istoric: CT-II-m-B-02882
Trasee amenajate: nu
Sărbătoare anuală: 14 octombrie (Cuvioasa Paraschiva)

Mănăstirea are trei hramuri, unul fiind al Sfintei Cuvioase Parascheva, al doilea fiind al Sfântului Gheorghe, iar al treilea fiind Izvorul Tămăduirii.

Aproape de mănăstire se află Manastirea si peştera Sfântului Andrei, loc în care a stat când a venit pe meleagurile noastre pentru a creştina vieţuitorii şi pentru a întemeia primele comunităţi creştine de aici.

Mănăstirea a fost reînfiinţată după 1989 şi este amplasată la doar patru kilometri de hotarul cu Bulgaria, pe terasele viticole ale comunei Ostrov.

Efectuându-se cercetări argeologice pe insula din vecinătate s-au scos la iveală artefacte ce arătau că pe aceste meleaguri a existat o cetate bizantină, despre care se presupune că este Cetatea Pacuiul lui Soare, ce datează din anul 971. Sihăstria cu numele Dervent a precedat cu aproximativ 100 de ani această cetate şi potrivit unor surse credibile, întemeietorii ei duhovniceşti au fost călugări romani autohtoni cu legături la unele aşezări monahale de peste hotare (Constantinopote, Athos si Balcani).

Această sihătrie a dăinuit, ca şi cetatea Pacuiul lui Soare doar până la începutul secolului XI, când sunt distruse de către pecenegi, popor migrator de neam turcic. Fragmente ale zidurilor de incintă ale cetăţii de atunci, înalte de 4 metri, o poartă de intrare, debarcaderul şi rămăşiţele unei clădiri cu absidă au rămas mărturie peste vremuri şi pot fi zărite şi astăzi.

Ca orice călător, verificaţi vremea Constanta înainte de a porni într-o călătorie.

Ieromonahul Tudor este ghidul mănăstirii şi veti fi acaparaţi de glasul său cald şi lipsit de îndrazneală, deşi tineresc cu care ghidează credincioşii prin istoricul mănăstirii şi al celor patru cruci de pe mormintele celor patru mucenici care i-au urmat pe aceste meleaguri pe Sfântul Apostol Andrei „primul chemat”, pentru propovăduirea cu preţul vieţii a evangheliei la neamuri. Cele patru cruci au fost descoperite de un turc în bătălia de la Kossovopolke din data de 15 iunie 1389 care a crezut atât de puternic în minunile făcute de ele încât chiar s-a convertit la creştinism.

Mărturiile rămase cu privire la vindecările săvărşite de puterea acestor cruci şi la credinţa bolnavilor care le atingeau curg până către anii 1959, când, ca urmare a odiosului Decret comunist cu nr. 410, mănăstirea Dervent este batjocorită şi monahii ei printre care şi stareţul Elefterie sunt arestaţi şi prigoniţi.

Manastirea Dervent

În prezent, in spatele din curtea mănăstirii, cu ajutorul donatiilor enoriasilor, se fac lucrari de constructii, iar duzina de monahi din lăuntru trudesc din greu alături de constructori la înălţarea de chilii, muncesc şi se roagă.

Pelerinul care vizitează mănăstirea, după ce s-a închinat icoanei Maicii Domnului din biserică şi a sărutat Sfintele Cruci, este îndrumat să meargă şi la Izvorul Tamaduirii. Odată ajuns în mănăstire, va observa cu siguranţă o alee ce porneşte din curte şi se îndreaptă spre răsărit, delimitată de o parte şi de alta de către un rând de nuci bătrâni.

Izvorul Tamaduirii Dervent

Dupa 300 de metri se ajunge la izvor. În Dobrogea şi în ţară este recunoscut ca izvor tămăduitor Izvorul de la Mănăstirea Dervent, despre care tradiţia spune că a apărut la rugăciunea Sfântului Apostol Andrei, cel care, în drumurile sale, s-a oprit în locul din apropierea actualei mănăstiri pentru a-i învăţa cuvântul Evangheliei pe cei din zonă. După predica sa a bătut cu toiagul în pământ şi a izvorât o apă limpede în care i-a botezat pe cei ce au dorit să primească botezul creştin.

Izvorul de la Mănăstirea Dervent