Mănăstirea Cocoş

• Este în comuna Niculiţel, Județ Constanţa
• Construit în 1883
• Poartă Hramul: Pogorarea Sfântului Duh (biserica mare) şi Sfântul Ierarh Nicolae (paraclisul)
• Deschis turiștilor

Mănăstirea Cocoş a luat fiinţă pe raza comunei Niculiţel în anul 1833, pe locul unde în a doua jumătate a secolului al XVII-lea exista un schit de sihastrii. Denumirea şi-a luat-o de la „Dealul Cocoşului”, din apropiere…

• Cod monument Istoric: TL-ll-a-B-06005
• Trasee amenajate: da

Întemeietorul mănăstirii a fost arhimandritul Visarion, român de prin părţile Făgăraşului, ajutat de ucenicii săi Gherontie şi Iasaia. Întors în ţară după o şedere de şapte ani la mănăstirile de la Muntele Athos, Visarion a dorit să întemeieze o mănăstire. Impresionat de frumuseţea locurilor de la Dealul Cocoşului, de pădurile de tei din preajmă, a răscumpărat locul de la o proprietate musulmană. Sprijinit de românii din zonă, de oierii transilvăneni veniţi cu turmele la transhumanţă, cei trei călugări au construit o biserică de formă dreptunghiulară. În anul 1841 autorităţile otomane au încuviinţat funcţionarea mănăstirii. Reparată între anii 1842 şi 1846, biserica a funcţionat până în anul 1910, când a fost demolată, iar pe acelaşi loc s-a ridicat o nouă biserică.

Revenirea Dobrogei la vechea Românie în 1878, a deschis şi mănăstirilor din dreapta Dunării un cadru nou de afirmare şi dezvoltare a activităţii lor. În anul 1910, vechea biserică a fost demolată şi s-a început construcţia actualului lăcaş de cult, lucrarea fiind realizată între 1911-1913, după planurile arhitectului Toma Dobrescu. La mănăstire s-a adus o tipografie şi s-au înfiinţat diferite ateliere pentru realizarea de obiecte bisericeşti. Ocupaţia bulgaro-germano-turcă din 1916-1918 a însemnat şi pentru Mănăstirea Cocoş o perioadă deosebit de grea, jafurile şi distrugerile neocolind valorile şi celelalte bunuri ale comunitătii monahale românesti.

După revenirea în toamna anului 1918 a administraţiei româneşti în regiune, s-a întocmit un plan de refacere şi completare a clădirilor mănăstirii. S-a construit corpul de chilii cu etaj şi balcoane.

În timpul cutremurului din 10 noiembrie 1940 mănăstirea a avut multe de suferit, iar un incendiu produs la 27 iulie 1946 a distrus clopotniţa şi a provocat topirea clopotelor. Biserica şi clopotniţa au fost restaurate în anii 1954-1955. Ulterior s-au refăcut chiliile cu etaj, precum şi aşa numitele „chilii turcesti”, rămase din construcţiile ridicate de stareţul Visarion.

Un moment deosebit în viaţa mănăstirii a avut loc în anul 1973 când aici au fost depuse moaştele sfinţilor martiri: Zoticos, Attalos, Kamasis si Filippos, descoperite în incinta bazilicii de la Niculiţel. Astazi Mănăstirea Cocoş constituie un important centru monahal şi totodată un obiectiv turistic de real interes ce nu trebuie ocolit de nici un turist iubitor al trecutului şi frumuseţilor regiunii dintre Dunăre şi Marea Neagră.