Schitul Ioan Iacob Hozevitul

• Este în satul Pojorata, Județ Suceava
• Construit în 1925
• Poartă Hramul Sfȃntului Ioan Iacob (Hozevitul).
• Deschis turiștilor

Istoricul mănăstirii ne spune că bătranul ctitor, Constantin Corlăţeanu, după ridicarea crucii ce a fost sfinţită în anul 1927, i-a apărut în vis Fecioara Maria şi îi vesteşte că fiul său plecat la razboi care e dat dispărut, trăieşte…

• Ctitor: Constantin Corlăţeanu
• Trasee amenajate: da
• Sărbătoare anuală: 5 august

După 3 ani, fiul acestuia s-a întors acasă şi cei doi, tatăl şi fiu, pun temelia vechii biserici cu hramul Sfȃnta Treime, care rezistă pȃnă în anul 1962, cand regimul comunist dă ordin să fie demolată.

Se zice că din cei 20 de oameni ce au participat la demolare au murit 19 în decursul unui an, iar ultimul s-a luat în piept cu regimul comunist şi construieşte o mică bisericuţă din lemn pe locul celei dărȃmate. După revoluţie se redeschide schitul şi în anul 1995 se porneşte construcţia noii biserici cu hramul Sf. Ioan Iacob Hozevitul, care este un pustnic romȃn născut în Botoşani şi care după ce s-a călugărit a plecat să viziteze locurile unde s-a născut şi a pătimit Mȃntuitorul.

A luat hotărȃrea de a rămȃne pe acele meleaguri şi după ce a slujit la Mănăstirea Sf. Sava, s-a retras în peştera Sfintei Ana din Hozeva împreună cu un ucenic. Cuviosul romȃn a trăit o viaţă privată de hrană şi ispitele lumeşti, în post şi rugăciune pȃnă cand şi-a dat duhul în mȃinile Domnului la data de 5 august 1960, dată inscripţionată pe peretele peşterii chiar de către el, ştiind acest lucru dinainte.

A fost înmormȃntat în aceeaşi peşteră la dorinţa lui, iar după 20 de ani, ucenicul său a cerut dechiderea peşterii pentru a-şi vedea învăţătorul, care era intact, semn că Dumnezeu l-a trecut în rȃndul sfinţilor. I s-a făcut o raclă din lemn de chiparos şi moaştele i-au fost mutate în Mănăstirea Sf. Gheorghe Hozevitul. Acest Sfȃnt a ajuns protectorul mănăstirii datorită preotului ce supraveghea construcţia şi care tocmai se întorsese din Tara Sfȃntă. Preotul a venit cu ideea de a aduce moaştele Sfȃntului şi a adus o parte din părul din barbă pe o bucată de vată îmbibată cu mir.   

Ambele biserici şi cea veche şi cea nouă, sunt construite în formă de cruce şi au fost pictate de o mană măiastră, creand impresia de muzeu de artă. Biserica veche este construită din lemn pe o fundaţie de piatră, cu grinzi mari de lemn şi sculptură aplicată. Naosul are abside foarte largi şi deasupra este o turlă octogonală deschisă, luminată de patru ferestre. Este pardosită cu duşumea din scandură şi acoperită cu tablă. După anul 1989, credinciosul Ilie Timpau, la îndemnul credincioşilor din zonă, a luat initiaţiva reactivării schitului pentru care Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a dat binecuvantarea şi a luat măsuri pentru popularea lui cu călugări.