Biserica Albă din Baia

Este în satul Baia, judeţul Suceava
Construit în secolul al XV-lea
Poartă Hramul Sfȃntului Mare Mucenic Gheorghe
Deschis turiștilor

Este o biserică ortodoxă, care conform tradiţiei, a fost ctitorită de către Ştefan cel Mare în secolul al XV-lea, în satul Baia, judeţul Suceava…

Cod monument Istoric: SV-II-m-A-05489
Trasee amenajate: da
Ctitor: Ştefan cel Mare

Ştefan cel Mare a ridicat această biserică drept mulţumire că a cȃştigat bătălia de la Baia din 14-15 decembrie 1467, împotriva oştilor ungureşti conduse de regele Matia Corvin.

Biserica a fost deteriorată de-a lungul timpului de vicisitudinile istoriei şi a vremii, dar a fost salvată de la dispariţie prin restaurarea ei de către Comisia Monumentelor Istorice între anii 1907 – 1914 şi a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava, din anul 2004. În noaptea dintre 14 – 15 decembrie 1467, oastea ungurească a început să prade localitatea Baia, iar spre seară ostenii unguri erau deja beţi. În noaptea aceea, Stefan cel Mare a intrat în Baia cu oastea sa şi i-a atacat pe unguri, i-a nimicit, iar în dimineaţa zilei de 15, targul Baia era un rug pe care se ardeau morţii, iar Craiul ungur nu mai călarea un frunte ca un erou, ci era dus pe targă avand 3 răni şi o sageată ţărănească ce era înfiptă, nu în faţă ca să se poată mandri, ci în spate.

Biserica a suferit probabil pe parcursul timpului numeroase transformări. Ca urmare a trecerii timpului şi a situării în mijlocul cȃmpului, biserica a început să se ruineze. La mijlocul secolului al XIX-lea, proprietara mosiei Baia era boieroaica Luxita Paladi, care a murit de holeră în 1831, lăsȃnd o avere considerabilă, ce consta în 14 moşii şi tȃrguşoarele Steaneşti şi Poful Iloaiei, unde funcţionau 40 de crasme. Pentru a fi salvată de la dispariţia totală, Comisiunea Monumentelor Istorice a refăcut Biserica Alba din Baia între anii 1907 – 1908, cu banii obţinuşi din executarea dispoziţilor testamentului marchizei Luxita Palade. Lucrările au fost coordonate de arhitectul Nicolae Ghica – Budeşti. Bolţile şi turla, care erau grav avariate au fost refăcute din cărămidă. Invelitoarea a fost realizată din ţiglă – solzi, ca şi ocniţele de la turlă şi de pe faţade. Pramentul a fost făcut din piatra brută de carieră rostuită, cu mortar ciment.

Corniţa a fost refacută din piatră simplă, cioplită. După finalizarea lucrărilor lăcaşul de cult a fost resfinţit la 26 aprilie 1915, de către mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei şi Sucevei. Pe peretele vestic, în dreapta intrării, se află o placă de piatră cu următoarea pisanie: „Această sfântă şi dumnezeească biserică cu hramul marelui mucenic Gheorghie zidită de fericitul întru pomenire Io Stefan Voevod cel Mare domn al Terii Moldovei stricându-se în cursul vremilor s’au prenoit în glorioasa si binecuvântata domnie a Maiestătii sale Carol I rege si domn al României sub arhipăstoria IPS Pimen mitropolit al Moldovei şi Sucevei, prin purtarea de grijă a Comisiunii Monumentelor Istorice, cu ajutor dela răposata întru fericire Luxita marchiză de Bedmar născută Paladi în anii 1907-1914”.

În anul 1932, biserica a fost trăsnită şi a luat foc. Pentru repararea stricăciunilor, arhitectul Stefan Bals a fost însărcinat în 1937 să înceapă lucrările de reparaţii. Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a adăugat noi pagube. În timpul celui de-al doilea razboi mondial, biserica a avut de suferit din nou. Linia frontului trecea prin apropiere şi bombardamentele din mai 1944 au dus la distrugerea completă a acoperisului şi la avarierea altor părţi. S-au făcut mari eforturi financiare pentru repararea sa. Lăcaşul de cult este resfinţit la 15 aprilie 1945 de către protoiereul Leonida Gavrilescu (parohul bisericii din Fălticeni) şi proetii Vasile Dăscălescu (parohul din Baia), Vasile Titu, Corneliu Zăhărescu şi diaconul Radu Dăscălescu.