Conacul Hagi Tudorache

• Este în Grădiştea, Județ Ilfov
• Construit între jumătatea sec. al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea
• Deschis turiștilor, fără taxă de vizitare.

Cȃndva o înfloritoare reşedinţă de vară a familiei Tudorache, astăzi, conacul Hagi Tudorache din Grădiştea se află în stadiu de ruine…

• Ctitor/Autor: arhitectul Ruher
• Trasee amenajate: nu

Conacul a fost ridicat de arhitectul Ruher în anul 1896, pe malul sudic al lacului Căldărușani, din satul Măxineni, comuna Grădiștea şi este înscris pe Lista Monumentelor Istorice. Din Dicționarul Geografic al județului Ilfov publicat în anul 1892, reiese că satul era aproape în intregime proprietatea lui Hagi Tudorache, mai exact 435 ha din 535 ha.

Prin decretul nr. 83 din anul 1949, moşia din Grădiştea intră în proprietatea statului şi pȃnă în anul 1953, conacul şi parcul aparţin gospodăriei colective a satului Grădiştea.

În anul 1949, familia Tudorache este deposedată de proprietăți. Între 1953-1974, în lipsa unei clădiri unde să se desfăşoare orele de la scoală, conacul va adăposti sediul şcolii din sat. În februarie 1976, Consiliul judeţean Ilfov hotărăşte ca această clădire să fie folosită ca autobază de societatea Transcom, din februarie 1976 şi pană în 1988.

Stilul arhitectural care caracterizează conacul este unul eclectic de tranzitie, o combinaţie între stilul eclectic şi neo-romȃnesc. Deşi, este într-o stare de degradare avansată, încă se mai pot observa decoraţiuni, picturi sau stucaturi, care odată sugerau eleganţa arhitecturii de la sfȃrşitul sec. al XIX-lea.

Hagi Tudorache s-a născut la Curtea de Arges în anul 1768, a avut nouă copii, din care doi au murit de tineri. Şi-a extins afacerea de lipscănie, cumpărând prăvălii şi terenuri în spaţiul dintre Bucureşti si Lepzig, în catastiful familiei, ajungȃnd să figureze, la un moment dat, peste 200 de negustori.  

Inclinaţia sa spre comert s-a transmis şi membrilor familiei sale, care au lucrat în acelaşi domeniu ca tatal său.

Hagi Tudorache a fost un geniu în ale comerţului, acesta fiind cel care a venit cu ideea creării primelor magazine ambulante. Trimitea pe drumuri căruțe cu coviltir și rafturi pline cu tot ce nu se găsea în mediul rural, dar era necesar, precum ață, ace, pânză etc. Afacerea s-a dovedit un succes izbitor, ducȃnd la creşterea renumelui familiei în rȃndurile societăţii înalte.

Hagi Tudorache moare în anul 1848 şi este înmormântat în curtea bisericii Oţetari din Bucureşti. Mai tȃrziu, mormântul familiei este mutat la Cimitirul Bellu.

Pe la sfȃrşitul sec. al XVIII-lea familia Tudorache stăpânea prăvălii pe Lipscani, în Cavafii Vechi, o prăvălie în Hanul cu Tei, case în mahalaua Oţetari (care, în prezent, nu mai există), Hănişorul, care va deveni ulterior „Pasajul Comercial” , precum şi „Banca Costache Tudorache”, singura bancă românească din secolul al XIX-lea, din oraşul vechi.  

Cea mai cunoscută casa de-a lui din Bucureşti se află în apropiere de Arcul de Triumf, avȃnd multe similitudini arhitecturale cu conacul din Grădiştea.

Cale de acces: din Bucureşti pe DJ 101 – traseul cartier Băneasa – Otopeni – Baloteşti – Moara Vlasiei – Grădiştea.