- Este în Giurgiu, Județul Giurgiu
- Construită în secolul al XIV-lea
- Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
Ruinele cetăţii de la Giurgiu alimentează diverse supoziţii…
- Cod monument Istoric: GR-I-s-A-14756
- Autor: construită cel mai probabil în timpul lui Mircea cel Bătrân
În primă instanţă se credea că cetatea de la Giurgiu a fost construită de către genovezi în secolul al XIV-lea la unul dintre vadurile Dunării de Jos. Supoziţia era alimentată şi de faptul că numele fortificaţiei era de provenienţă genoveză (un derivat de la San Giorgio, un patron al Genovei).
Istoricul N.A. Constantinescu a conchis că e mult mai probabil ca aşezarea să fi fost întemeiată de un autohton cu numele de Jurj, Giurge sau Giurgiu.
Cetatea de la Giurgiu datează cel mai sigur din perioada medievală (înainte de 1388 – anul când trupele otomane cuceresc teritoriile de la sud de Dunăre). Anii ridicării fortificaţiei coincid cu procesul retrasării graniţelor balcanice şi de reorganizare a sistemului defensiv (pentru a corespunde cerinţelor de apărare ale Ţării Româneşti), manevre coordonate de Mircea cel Bătrân.
Fortificaţia nu a rezistat, însă, atacurilor otomane, fiind cucerită de trupele sultanului Mehmed I, în anul 1420. Câţiva ani mai târziu, în 1427, Dan al II-lea şi Pippo Spano, comite de Timişoara şi ban de Severin, l-au alungat pe succesorul Porţii şi au luat în stăpânire cetatea Giurgiului. La iniţiativa lor şi mai apoi din îndemnul lui Sigismund de Luxemburg, au avut loc lucrări ample de restaurare a cetăţii.
În 1431 trupele turceşti au cucerit din nou cetatea Giurgiului, iar în 1449, după alte bătălii însemnate, fortificaţia a devenit sediul beglerbegului Rumeliei.
În cruciada din anii 1461-1462, cetatea şi târgul Giurgiului au fost incendiate la îndemnul lui Vlad Ţepeş şi recucerite de trupele lui Mehmed al II-lea, când la domnia ţării a fost plasat Radu cel Frumos.
Zona Giurgiului şi cetatea aferentă constituiau puncte cheie în Imperiul Otoman, motiv pentru care au făcut în permanenţă subiectul unor războaie atroce.
La data de 15 noiembrie 1594 Mihai Viteazu a încendiat târgul Giurgiului, dar nu a reuşit să şi ocupe cetatea. Rezistenţa turcă a fost înfrântă abia în timpul asediului iniţiat un an mai târziu de Sigismund Bathory şi de Silvio Piccolomini, trimisul ducelui de Toscana. În 1597, însă, turcii au ocupat iarăşi cetatea.
Conform istoricilor vremii (cronicarul ardelean Iacobinus), cetatea nu avea aspectul unei fortăreţe de tip bastionar, ocupanţii urmărind de fapt lărgirea cetăţii vechi şi ocuparea întregii suprafeţe a ostrovului. Giurgiul a fost refortificat în timpul lui Mehmet-paşa, din 1599 cetatea avînd aspectul unei fortăreţe ce putea adăposti o garnizoană de 10.000 de oameni (conform unui document ce datează din 26. XI. 1600).
Istoricii cred, însă, că fortificaţia din timpul lui Mehmet-paşa ar fi fost construită din lemn şi din pământ. Ultima încercare a trupelor româneşti de a cuceri Giurgiu s-a petrecut în timpul domniei lui Mihnea al III-lea, în 1659. Astăzi rămăşiţele fortificaţiei de la Giurgiu mai pot fi, încă, admirate şi fotografiate de turişti. Unii vizitatori, mai zeloşi din fire, au decis să o împodobească şi cu sticle din plastic.
