Muzeul Colecţiilor de Artă

De ce sa vezi acest obiectiv?

Pentru că reuneşte colecţii importante care ilustrează perioada interbelică a României.

• Este în Bucureşti, Județ Bucureşti
• Anul începerii contrucţiei: 1812
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare. 

Muzeul Colecţiilor de Artă se găseşte pe Calea Victoriei nr 111 şi este adăpostit de Palatul Romanit, una dintre clădirile reprezentative ale sec. al XX-lea…

• Autor: construcţie începută de Constantin Facca şi finalizată de vistiernicul grec Grigore Romanit
• Cod monument Istoric: B-II-m-B-19862
• Condiții de vizitare: conform programului de vizită

Începând cu data de 4 iunie 2013, muzeul a fost redeschis publicului, fiind închis timp de aproape 4 ani de zile, pentru a trece printr-un proces amplu de renovare şi consolidare.

Istoria clădirii îşi are începutul în jurul anului 1812, când clucerul Constantin Facca, boier de condiţie mijlocie,  se hotăreşte să o înalţe, însă moare înainte de a o termina. După moartea sa, moştenitorii o vând vistiernicului grec Grigore Romanit, care va duce procesul de construcţie la bun final.

Scriitorul Ion Ghica (1816-1897) descrie astfel în memoriile sale interiorul Palatului:
„…pereții odăilor toți cu mermer (stuc), imitând marmorele cele mai rare și mai frumoase, tavanurile de o bogăție rară și de bun gust… Odăile toate așternute iarna cu covoare scumpe de Usack si Agem, iar vara cu rogojini fine de Indii; macaturile și perdelele de mătăsărie groasă de Damasc și Alep. Scaunele și canapelele, toate de lemn de mahon si abanos, incrustate cu sidefuri și cu figuri de bronz poleit, erau îmbracate cu piele de Cordova. In toate odăile, policandre atârnate de tavanuri cu ghirlandele între uși și ferestre, toate de cristal de Veneția.”

În anul 1834, vistiernicul Grigore Romanit moare, iar Palatul devine sediul cancelariei domnitorului Alexandru D. Ghica (1834-1842). În anul 1836, Palatul Romanit este cumpărat de stat şi dat în folosire birourilor Curţii administrative, iar începând cu jumătatea sec. al XIX-lea Ministerului de Finanţe, care din nevoie de spaţiu, clădirii i se mai ataşează două corpuri dipsune în formă de U.
 
Începând cu anul 1978 , devine sediul Muzeului Colecţiilor de Artă, secţie a Muzeului Naţional de Artă al României, reunind donaţiile făcute de-a lungul anilor de diverşi colecţionari, de la  lucrări de pictură, grafică, sculptură la  artă decorativă de provenienţă occidentală sau orientală.
    
Între anii 1986 şi 2009, muzeul este deschis parţial publicului, pentru ca apoi să intre într-un proces de consolidare şi renovare, cu ajutorul unui împrumut oferit României de către Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei.

În prezent, Muzeul Colecţiilor de Artă adăposteşte 34 de colecţii, care încearcă să ilustreze rolul colecţionarilor în viaţa cultural-artistică a României, punând la dispoziţia publicului un fond reprezentativ pentru fenomenul artistic şi colecţionismul din România.

Colecţii renumite, precum cele ale lui Iosif N. Dona, Garabet Avachian, Alexandra şi Barbu Slătineanu, Marcu Beza, Béatrice şi Hrandt Avakian schiţează o imagine de ansamblu a perioadei interbelice din România.

Printre lucrările artiştilor se numără cele ale lui Nicolae Tonitza, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Lucian Grigorescu, Iosif Iser, Camil Ressu, Francisc Şirato, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Ghiaţă Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu etc.

De asemenea, Muzeul Colecţiilor de Artă adăposteşţe şi o sufragerie din secolul al XIX-lea.

La subsolul muzeului se găseşte Sala Lapidarium, unde pot fi admirate exponate din piatră sculptată din sec. XVII – XIX, care aparţin patrimoniului secţiei de Artă Veche Românească a Muzeului Naţional de Artă şi care ilustrează meşteşugul şi măiestria meşterilor pietrari din Ţara Românească din timpul lui Neagoe Basarab, Matei Basarab, Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu, Nicolae Alexandru şi Constantin Mavrocordat.