- Este în Lepşa, Județ Vrancea
- Construit în 1774
- Poartă Hramul „Naşterea Domnului”
Mănăstirea Lepşa se află în judeţul Vrancea şi se consideră că adăposteşte o icoană făcătoare de minuni…
- Cod monument Istoric: VN-II-m-B-06514
- Trasee amenajate: da
Istoria lăcaşului de cult a început în anul 1774 când un ucenic al cuviosului Paisie din Neamţ, monahul Kipsa, a decis să înfiinţeze o aşezare monahală pe malul râului Putna, într-un loc greu accesibil mirenilor. Izvoarele istorice nu consemnează viaţa călugărilor din această zonă, de la sfârşitul secolui al XVIII-lea şi până în 1929.
Există, însă, unele mărturii care atestă funcţionarea – în incinta Mănăstirii Lepşa – a unui centru de îngrijire a bolnavilor.
Anul 1929 a reprezentat şi o mare cumpănă pentru călugări, fiindcă în acele timpuri biserica şi celelalte construcţii ale mănăstirii au fost distruse într-un incendiu devastator. Toate icoanele au ars, cu excepţia uneia: icoana Sfântului Nicolae, pictată în secolul al XVII-lea. Aceasta se afla în chilia stareţului când a izbucnit incendiul şi, în mod surprinzător, nu a fost atinsă de flăcări.
Incendiul nu a dus la sfârşitul vieţii monahale de la Lepşa. Mănăstirea a fost reconstruită la iniţiativa ieromonahului Ilarion Ciudin. La câţiva ani de la cataclism, mănăstirea a fost vizitată de regele Carol al II-lea, care a donat lăcaşului un policandru. Tot cu ocazia reconstrucţiei, Mănăstirea Lepşa a primit de la Ierusalim o icoană veche, din 1584 şi care îi înfăţişează pe Fecioara Maria cu Mântuitorul.
În 1952, lăcaşul de la Lepşa a adăpostit o obşte de maici, venite de la mănăstirea Trotuşanu. După opt ani de zile, însă, măicuţele au fost alungate şi mănăstirea desfiinţată. Sub regim comunist, lăcaşul a devenit un depozit forestier, apoi grajd şi, în cele din urmă, tabără şcolară. La iniţiativa maicii Gabriela Caruceriu şi după eforturi întinse pe o perioadă de aproximativ două decenii, schitul este repopulat în 1990. După această dată lăcaşul devine iarăşi mănăstire, cu hramul „Naşterea Domnului”. Locul este un obiectiv turistic vizitat în fiecare an de numeroşi turişti, vizavi de mănăstire construindu-se diverse vile de vacanţă şi pensiuni agroturistice. În prezent, tot o obşte de maici populează locul.
Biserica din lemn a fost, de asemenea, renovată şi adăposteşte şi astăzi icoana veche din 1584, primită de la Ierusalim şi icoana Sfântului Nicolae, care a „supravieţuit” incendiului din 1929. Icoana Sfântului Nicolae este considerată făcătoare de minuni şi are în permanenţă în dreptul ei o candelă aprinsă.
Biserica este împodobită şi acum cu policandrul dăruit de regele Carol al II-lea, dar inscripţia ce amintea de donator a fost ştearsă parţial, cel mai probabil intenţionat şi în timpul perioadei comuniste, zbuciumate din ţara noastră. Biserica are dimensiuni mici, dar se prezintă ca o construcţie frumoasă, în stil vechi, românesc, întreaga mănăstire fiind înconjurată de peisajele picturale ale Vrancei.
