- Este în Şinca Veche, Județ Braşov
- în dreapta pârâului „Creţul„
- Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
- Datare: A fost semnalată de către Grigore Dobrean în anul 1976
- Origini: dacice
La Şinca Veche s-au descoperit vestigiile unei aşezări dacice, mărturii care ne ajută să cunoaştem mai mult această civilizaţie…
- Trasee amenajate: da
- Cod monument istoric: BV-I-s-B-11290
Așezarea dacică de la Şinca Veche datează din timpul lui Tiberius, din secolul III-IV îHr. și ocupă o suprafaţă de un hectar. A fost semnalată de către Grigore Dobrean în anul 1976 şi cercetată din punct de vedere arheologic în 1978, de către dr. Florea Costea, pe o suprafaţă restrânsă de aproximativ 200 mp.
În raportul arheologic al acestuia din urmă se consemnează faptul că aşezarea dacică se află la sud de localitate, la o depărtare de aproximativ 1 km, în dreapta pârâului „Creţul”, ce în vechime curgea în apropierea aşezării dacice. Partea dintre localitatea modernă mai este cunoscută cu numele de „La Mănăstire”, titulatură ce provine din Evul Mediu, când exista pe aceste locuri, un lăcaş monahal; din ansamblul acestuia se mai văd astăzi două biserici săpate în stâncă.
S-au descoperit aici: locuinţe de suprafaţă (fragmente de lut ars folosit la lipirea peretelui, cărbune) şi rămăşiţe ale unor vetre de pietrar, fiind identificate şi o serie de bucăţi de lut înroşit în foc, pietre disipate şi o cantitate considerabilă de ceramică, borcane cu sau fără brâu compus din alveole, străchini, ceşti, boluri, fragmente de fructiere, ceşti miniaturale întregi sau doar fragmente ale acestora, ornamentate cu motive tradiţionale, alveolate ori de formă crestată.
Predominantă a fost ceramica modelată cu mâna, de culoare roşie, arsă în mod uniform. Olăria lucrată la roată era cenuşie, din pastă foarte fină, cu o singură excepţie: o cană cu două torţi, de culoare neagră.
Se presupune că aşezarea dacică civilă de la Şinca Veche (poziţionată pe dealul „Pleşu”) a sfârşit după cucerirea romană (106 e.n.), când locuitorii au suferit o strămutare supravegheată şi încadrare în rigorile noii administraţii. Cu toate acestea, există dovezi că zona nu a fost depopulată după instaurarea stăpânirii romane.
În zonă s-au descoperit şase locuinţe. Pe platou puteau să încapă până la 30 de locuinţe, singura conturată perfect fiind una de dimensiuni reduse, de 16 mp. În centru podeaua era mai ridicată, aşezarea fiind construită în jurul unui stâlp central ce susţinea, în acelaşi timp, un acoperiş conic. Partea de deasupra terenului era construită din lemn peste care s-a aplicat lut, dovadă fiind cantitatea mare de lipitură descoperită. Podeaua era alcătuită tot din lut, iar pereţii au fost confecţionaţi din lemn, material folosit şi pentru realizarea acoperişului.
S-au mai identificat 13 gropi dacice tip căldare, de mărimi diferite şi adâncimi între 33 – 72 cm. Forma lor era circulară, cu diametrul de 50 de cm. Conţineau fragmente de ceramică, o roată fusaiolă bitronconică şi un denar din epoca lui Tiberius. Într-o cavitate s-a descoperit o lespede discoidală de gresie, iar o altă groapă prezenta forma de pâlnie şi era adâncă de 55 cm, cu diametrul de 1 m și cu adâncimea de 85 cm. Şi aici s-au identificat fragmentele de vase modelate cu mâna. Forma de căldare a cavităţilor denotă faptul că acestea serveau drept locuri de unde se procura lutul pentru confecţionarea vaselor.
Cercetătorii consideră că dacii de la Şinca Veche se îndeletniceau cu agricultura, păstoritul, pescuitul, ţesutul şi olăritul. Aici au fost puse bazele unei comunităţi de meşteri olari ce furnizau nu numai recipiente ceramice de uz comun, ci şi vase de lux.
În prezent păstrarea, conservarea şi amenajarea spre vizitare a acestui sit arheologic se află în responsabilitatea Fundaţiei Ortodox-Culturală „Maica Sfântă – Bucuria Neașteaptată“. Un alt loc interesant de vizitat este mănăstirea rupestră din vecinătate, ce ne duce cu gândul că dacii de la Şinca Veche ar fi putut avea lăcaşul de rugăciune în Peştera din dealul Pleşu, unde, ulterior, au fost amenajate două aşezăminte ortodoxe.
