Manastirea Tiganesti

Mănăstirea Țigănești este un frumos lăcaș de cult, situat la jumătatea distanței dintre Ploiești și București, cu un istoric de peste 200 de ani. 

 

Mănăstirea poartă hramul “Adormirea Maicii Domnului”, fiind una dintre cele mai cunoscute lăcașuri de cult din apropierea Bucureștiului. Istoria sa începe în sec. al XVII-lea, fiind atestată într-un document de donație și vânzare-cumpărare din iulie 1780, semnat de boierul Matei Țigănescu, de unde și numele mănăstirii, și Paraschiva Caplescu, verișoara acestuia. 

 

Pe locul pe care s-a ridicat schitul Țigănești se afla o biserică de lemn, din care s-a păstrat doar icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul. Primii călugări ai schitului au fost călugări aduși de pe Muntele Athos, de la schitul Sfânta Ana. În această perioadă schitul era metoc al mănăstirii Căldărușani. 

Ulterior, călugării vor fi transferați la mănăstirea Căldărușani, potrivit unui hrisov din data de 5 iunie 1805, în locul lor fiind trimise, în schimb călugărițe de la Schitul Turbați din Siliștea Snagovului și Schitul Maicilor din București. Ca urmare a schimbării petrecute, este necesară ridicarea unei biserici mai încăpătoare, astfel că aceasta se dărâmă și în locul ei se ridică actuala biserică zid, a cărei construcție s-a finalizat în anul 1812. Biserica îl are ctitor pe banul Radu Golescu.  

 

Biserica are un plan dreptunghiular, cu pridvor, pronaos, naos și altar. Interiorul bisericii este pictat în stil neobizanti, operă a egumenului Eftimie în anul 1853. Pictura catapetesmei a fost realizată în anul 1895 de către Gheorghe Stoenescu. 

De-a lungul timpului, pictura a trecut printr-o serie de procese de restaurare, în anii 1880, 1895, 1911 și 1929, an în care restaurarea a fost realizată de zugravul Dimitrie Belizarie. Și între anii 1977-1986, se realizează lucrări de restaurare a picturii de către pictorii Gheorghe Trăsculescu și Valeria Musceleanu. În anul 1989, este refăcută și pictura catapetesmei de către Gheorghe Samoilă.

 

La exterior, biserică este văruită în alb, iar în partea superioară a fațedelor prezintă medalioane în mozaic, operă a pictorului Gheorghe Răducanu. 

 

În incinta mănăstirii Țigănești se mai găsesc două clădiri care adăpostesc chiliile, trapeza și un muzeu de artă bisericească și carte veche, a cărui clădire a fost ridicată în anul 1848 și care, de-a lungul timpului a avut mai multe destinații, de orfelinat, școală elementară (1818-1878), arhondaric și începând din anul 1989 muzeu.

 

În anul 1923, se înființează “Școala de instruire casnică”, unde se studiau meșteșuguri, precum țesutul covoarelor, broderia liturgică, haine preoțești. Un fapt ce merită menționat este acela că aici s-a lucrat broderia pentru Sala Maura din Castelul Peleș.