- Este în Câmpulung Muscel, Județul Argeş
- săpate de râul Dâmboviţa
- Deschis turiștilor fara taxă de vizitare.
Cheile Dâmboviţei formează un adevărat spectacol natural la 150 km de Bucureşti…
- Trasee amenajate: da
- Condiții de vizitare: turistilor experimentati sau cu un ghid
În apropiere de Bucureşti, în ţinuturile Muscelului, Dâmboviţa a săpat o serie de chei pe care orice turist adevărat şi-ar dori să le măsoare cu privirea. Traseul lor începe din localitatea Podu Dâmboviţei, aşezată într-o uriaşă depresiune carstică. Aici vei putea găsi locuri de cazare, ospitalitatea localnicilor fiind deja de notorietate. Gospodăriile sunt construite în stil neaoş românesc, specific regiunilor de munte.
Podu Dâmboviţei se află la răscrucea complexului de chei săpate în calcar de râurile Dâmboviţa şi Dâmbovicioara. Un drum forestier urmăreşte Dâmboviţa în amonte, spre izvoare, şi străbate cheile de la Plaiul Mare (Cheile Mari ale Damboviţei). Se opreşte, dupa 40 de km, pe barajul de la Pecineagu. Un altul urcă pe Dâmbovicioara şi, după ce trece pe lângă peştera omonimă, se opreşte la cabana Brusturet, sub creasta Pietrei Craiului.
Mai există şi un al treilea traseu propus turiştilor. Acesta merge chiar pe firul Dâmboviţei, preţ de 5 km, până în oraşul Rucăr. Poteca porneşte de la podul care traversează râul şi şerpuieşte prin fâneţe cu flori şi adăposturi ale localnicilor până la prima întorsură a apei. Aici va trebui să traversezi Dâmboviţa, apa nefiind foarte adâncă, în general până la genunchi. Pe partea stângă se va observa la un moment dat o diaclază (o crăpătură uriaşă în stâncă) prin care se varsă pârâul Cheia în Dâmboviţa.
Râul este străjuit de pereţi enormi de piatră, din loc în loc albia râului fiind pigmentată de insule de nisip pe care cresc brusturi de mari dimensiuni. La jumătatea distanţei dintre Podul Dâmboviţei şi Rucăr, pereţii cheilor devin tot mai apropiaţi şi mai întunecoşi. În această zonă apa poate atinge nivelul brâului unui om de înălţime medie. Tot aici albia râului s-a adâncit ca urmare a plutăritului practicat timp de zeci de ani pe Dâmboviţa. La patru metri înălţime se vor putea vedea traversele metalice al fostului podeţ, ce însoţea peretele pe mai multe sute de metri. După 2 km albia se lărgeşte, la confluenţa cu râul Ghimbavul (creatorul altor chei spectaculoase). În amonte, după două ore de urcuş,se profilează în zare poiana La Fierărie, unde sunt şi locuri de cazare.
Dacă îţi continui drumul pe Dâmboviţa, după două ore vei ajunge la Rucăr. În această zonă, râul mai are de străbătut încă un defileu înalt şi strâmt, din pereţii de calcar izvorăsc ape reci şi limpezi, iar pe alocuri cresc plante rare, ca floarea de colţ.
Sfatul nostru este să vizitezi zona în timpul verii, dar nu după inundaţii sau ploi torenţiale. Fiindcă nivelul apei poate creşte brusc, interesează-te la Podu Dâmboviţei dacă apa este folosită în barajul Pecineagu. Protejează-ţi bagajele când şi dacă traversezi râul şi mai ales obiectele electronice. Nu merge prin apă fără încălţăminte şi nu o traversa din teribilism. Există şi trasee pentru turişti prea puţin pasionaţi de sporturi extreme sau care nu au experienţă în străbaterea drumurilor de munte.
