- Este în Viisoara, Județ Neamt
- Construit între anii 1400-1402
- Poartă Hramul Adormirea Maicii domnului
- Deschis turiștilor fara taxă de vizitare.
Manastirea este monument istoric si de arhitectura religioasa. Biserica este construita din piatra in plan triconc, iar zidurile sunt cu grosimea de 1 metru…
- Cod monument Istoric: NT-II-a-B-10593
- Trasee amenajate: da
- Condiții de vizitare: nu sunt
- Sărbătoare anuală: 15 august
Manastirea Bistrita se afla in comuna Viisoara la 8 kilometri spre vest de Piatra Neamt si este o manastirea de calugari. Hramul acesteia este Adormirea Maicii Domnului si Izvorul Tamaduirii.
Ctitorii au fost mai multi, primul fiind considerat a fi voievodul Petru I Musat al Moldovei care a ridicat aici, initial un schit, apoi adevaratul ctitor a manastirii este considerat a fi Alexandru cel Bun al Moldovei care in anul 1400 incepe zidirea unei biserici impunatoare din piatra,pe locul vechii biserici de lemn si care este sfintita in anul 1402, apoi Stefan cel Mare in anul 1498, apoi Petru Rares in 1546 si ultimul fiind Alexandru Lapusneanu in 1554.
Manastirea este monument istoric si de arhitectura religioasa. Biserica este construita din piatra in plan triconc, iar zidurile sunt cu grosimea de 1 metru. Aceasta manastirea adaposteste o colectie de icoane si obiecte de cult. Cea mai importanta icoana fiind cea a Sfintei Ana, care este si facatoare de minuni la care se fac pelerinaje.
Manastirea are doua turnuri cu paraclise, o casa domneasca, corpuri de chilii si ziduri intarite.
In pronaos se afla lespezile funerare ale lui Alexandru cel Bun si a sotiei sale Ana, a lui Alexandru, fiul lui Stefan cel Mare si a sotiei domnitorului Stefan Lacusta.
In anul 1498 Stefan cel Mare, care este si nepotul ctitorului, zideste la intrarea in manastire un turn clopotnita caruia ii adauga un paraclis domnesc. Intre anii 1490 si 1494 Stefan doneaza Manastirii Bistrita doua clopote, primul de aproximativ 200 de kilograme, iar al doilea de aproximativ 800 de kilograme, care este turnat chiar in curtea manastirii. Din cauza unei fisuri clopotul este acum depozitat in muzeul manastirii.
Intre anii 1541-46, Petru Rares termina zidirea unui paraclis in forma de nava si imprejmuieste manastirea cu ziduri inalte si groase din piatra, reface turnul-clopotnita de la intrare, inalta si picteaza casa domneasca si amenajeaza scoala domneasca. Pentru ca extinde paraclisul din clopotnita cel creat de Stefan, prin construirea unei nave ce se sprijina pe arce de zid, reinnoieste biserica din temelie si o infrumuseteaza pe dinauntru cat si pe dinafara Petru Rares este considerat pe buna dreptate de catre istorici ca fiind al treilea ctitor al manastirii.Ultimul ctitor este considerat Alexandru Lapusneanu, un domn musatin care a contribuit si el substantial la consolidarea si refacerea manastirii, intarind zidurile pana la o grosime de 3 metri si adaugand un pridvor bisericii.
In anul 1704 prin două acte semnate şi parafate în prezenţa sfatului ţării şi a patriarhului de Ierusalim, s-a încuviinţat excluderea aproape completă a mănăstirilor închinate din sistemul economic, juridic şi politic al ţării. Apoi in anul 1821 o noua nenorocire se abate asupra manastirii, ostile otomane infrang detasamentele grecesti ale Eteriei si jefuiesc asezamantul monahal. Dupa acest jaf scapa doar icoana Sfintei Ana nevatamata.
Manastirea Bistrita se afla in situatie critica pana in anul 1863 (mai putin in perioada 1704-1733 timp in care s-a aflat sub ascultarea Mitropoliei Moldovei), cand domnitorul Alexandru Ioan Cuza a secularizat averile manastiresti. O revenire s-a produs in perioada interbelica si in special in timpul egumenului Ghenadie Caraza, la initiativa caruia s-au replantat livada manastirii de 12 hectare si s-a infiintat fabrica de lumanari din ceara curata denumita Albina.
Dupa anul 1944 cand regimul comunist s-a impus, Manastirea Bistrita, ca intreaga Biserica Ortodoxa Romana, a avut iar de suferit. Multi calugari fiind indepartati de manastire, astfel activitatea pastorala si misionara a fost restransa. In anul 1967 la Manastirea Bistrita au inceput lucrarile de restaurare finantate de catre stat. Aceste lucrari au fost intrerupte in anul 1977, cand a fost desfiintata Directia Monumentelor Istorice. Din anul 1979 şi pînă în toamna anului 1984, sub îndrumares Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Teoctist şi prin silinţa obştii bistriţene, precum şi prin contribuţia credincioşilor din Piatra Neamţ, Viişoara şi Bistriţa, la Mănăstirea Bistriţa s-au finalizat lucrările de restaurare a palatului domnesc, a celor două case egumeneşti, a şcolii lui Petru Rareş, a zidurilor de incintă şi a chiliilor. Au fost restaurate: pictura murală din interiorul bisericii, frescele de pe peretele vestic al pridvorului şi frescele exterioare de pe turnul clopotniţă.
Un moment de cotitură în viaţa Mănăstirii Bistriţa a fost anul 1989, cînd a fost înlăturat regimul comunist. Prin grija Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Daniel, Mănăstirea Bistriţa a redevenit un aşezămînt de referinţă.
|
Date de contact: sat Bistrita, com. Alexandru cel Bun, jud. Neamt. |
