Salina Slanic

• Este în Slănic Prahova, Județul Prahova
• În Zona de Curbură a Subcarpaţilor
• Altitudine: 413 metri

Slănic Prahova este o staţiune balneoclimaterică care se poate lăuda cu un Munte de Sare unic în lume…

• Trasee amenajate: da
• Trasee marcate: da
• Condiții de vizitare: tot timpul anului

Salina din Slănic este considerată cea mai mare salină din Europa. La rândul lui, oraşul propriu-zis impresionează prin frumuseţea sa (este înconjurat de peisaje idilice) şi oferă turiştilor condiţii bune de cazare, divertisment şi mai ales de tratament.

Slănic Prahova beneficiază din plin şi de aşezarea sa geografică în vatra unui bazin depresionar în apropiere de culmi montane. Complexele de băi din staţiune au fost modernizate, iar în incinta lor au fost amenajate plaje şi terase; cinematograful din Slănic nu mai funcţionează, dar pensiunile, parcul din localitate şi terasele de vară reuşesc să distreze din plin orice turist.

Oraşul Slănic se află la aproximativ 100 de km de Bucureşti şi la doar 45 de km de Ploieşti. Căile de acces în localitate sunt atât feroviare (ruta Bucureşti-Ploieşti-Slănic), cât şi rutiere, pe şosea ori drumuri comunale.
Drumuri rutiere:
– Drumul national DN1, Bucureşti – Ploieşti şi apoi fie pe Valea Teleajanului peste dealul Bughea, fie pe Valea Varbilăului şi Slănicului din Plopeni.
– Drumul judetean Vălenii de Munte-Slănic
– Poteci şi drumuri comunale spre localităţile de pe Valea Doftanei,Varbilăului,Teleajănului
Există şi un microbuz ce ajunge în Slănic, cu plecare din Bucureşti, iar detalii poţi afla la numărul de telefon 0743.333.608 (Dorel Rizea).
Slănic Prahova se află în centrul României (în judeţul Prahova), pe râul Slănic, în zona de Curbură a Subcarpaţilor şi la altitudinea de 413 metri. Staţiunea are regim permanent şi beneficiază de un climat temperat specific dealurilor împădurite. Verile sunt calde şi plăcute, iar iernile blânde, temperatura medie anuală fiind de 9 grade Celsius.

Importanţa localităţii este dată în primul rând de zăcământul de sare pe care îl găzduieşte şi care a fost exploatat de mai bine de trei secole, începînd din timpurile spătarului Mihai Cantacuzino. Prima zonă de exploatare a fost deschisă în 1688 pe Valea Verde, urmată de zona de la Baia Baciului, între 1689 şi 1691. În 1713 moşia din Slănic şi ocnele de Sare au trecut în proprietatea Mănăstirii Coltea din Bucureşti. Din 1943 s-a extras sare din minele Mihai şi Carol (Unirea); din 1970 lucrările s-au mutat în mina Victoria, iar din 1992 s-a trecut la exploatarea rezervelor din câmpul Cantacuzino.
Slănic Prahova este recomandată mai ales turiştilor care doresc remedierea diverselor probleme de sănătate. Izvoarele cu apă minerală din staţiune, lacurile cu o concentraţie mare de sare (Baia Baciului, Baia Roşie, Baia Porcilor, Lacul Verde) sunt folosite pentru tratarea unor boli reumatismale degenerative şi diartritice, stări posttraumatismale, boli ale sistemului nervos periferic, boli ginecologice, respiratorii, dermatologice şi vasculare. Vechea mină de sare Unirea a fost transformată în sanatoriu, la adâncimea de 210 m, în scopul tratării bolilor respiratorii într-un microclimat de aer sărat. Interesant de vizitat în Slănic Prahova este şi muntele neacoperit de sare (rezervaţie naturală), Lacul Miresii (numit şi Grota Miresii), format în 1914 prin prăbuşirea unei mine de sare.