Muzeul Grăniceresc Năsăudean

Secție a Complexului Muzeul Bistrița-Năsăud, muzeul Grăniceresc Năsăudean a fost înființat în anul 1931. Este adăpostit în cazarma “Șvarda”, clădire ce datează din sec. al XVIII-lea (1770) și unde și-a avut sediul Regimentul II românesc de graniță.

Muzeul are două secții, una de artă populară și etnografie (unelte și piese de port, ceramică, icoane pe sticlă, unelte agricole etc.) din valea Someșul Mare și o secție dedicată personalităților de pe teritoriul grăniceresc năsăudean. De asemenea, patrimoniul muzeului mai este constituit din valori medalistice care au fost donate de Iuliu Moisil, unul dintre cei care au venit cu inițiativa înființării unui muzeu dedicat grănicerilor năsăudeni, plante clasificate de către botniștii A.P. Alexi și Florian Porcius și ierbare.

În data de 2 august 1931, grupul de intelectuali năsăudeni format din Iuliu Moisil, Virgil Șotropa, Iulian Marțian, dr. Alexa David și dr. Artene Mureșan, reuniți în casa maiorului Iulian  Marțian, au hotărât înființarea Muzeului Năsăudean, al cărui patrimoniu urma să fie constituit din colecții de documente, manuscrise, publicații, diplome, cărți și altele donate de către aceștia.

În același an, 1931, muzeul, împreună cu o blibliotecă, vor fi amenajate în două săli mari din incinta clădirii fostului internat al Liceului Liceului „George Coșbuc” și vor funcționa aici până în anul 1948.

Până în anul 1937, patrimoniul muzeului Năsăudean era déjà cu mult mai bogat decât la deschidere, fiind constituit din patru secții: bibliotecă, arhivă, colecții de obiecte și portrete dedicate personalităților de pe teritoriul grăniceresc năsăudean. În toamna anului 1948, Administrația Fondurilor Grănicești va ceda Arhivei Statului fosta clădire a hotelului “Rahova”, unde în anul următor se va amenaja în cinci săli de la parter o expoziție cu caracter istoric și etnografic. Această expoziție va reprezenta baza constituirii viitorului muzeu Năsăudean, care din anul 1950 va funcționa ca instituție de stat.

În anul 1951, fondurile muzeului Năsăudean se vor împărți în Filiala Arhivelor Statului, Filiala Bibliotecii Academiei și Muzeul Năsăudean, iar muzeul Năsăudean se va muta în clădirea actuală.

Începând cu anul 1989, muzeul se va îmbogăți cu o clădire de birouri, o sală de conferințe, o bibliotecă și o sală de depozitare pentru arhiva muzeului. În 2010, deschide în curtea muzeului, în aer liber, secția cu specific etnografic, secție ce cuprinde o casă cu specific țărănesc, o fântână cu o cumpănă, o presă masivă pentru must și ulei, un car, o sanie, o poartă de gospodărie țărănească și o piatră de hotar. De-a lungul timpului muzeul a purtat diferite denumiri, de la Muzeul Regional Cluj, la Muzeul Năsăudean și, ulterior, Muzeul Grăniceresc Năsăudean.

În curtea Muzeului, este amplasat bustul lui Vasile Nascu, primul director al Fondurilor grănicerești năsăudene, operă realizată de sculptorul Corneliu Medrea în anul 1967.

În prezent, muzeul Grăniceresc Năsăudean se află într-un proces de reorganizare, fiind deschisă publicului doar secția de etnografie.