- Este in Grădina Publică din Târgu Jiu, Județul Gorj
- Construit între anii 1937 – 1938
- Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.
Ansamblul sculptural Constantin Brâncuşi de la Târgu-Jiu este un omagiu adus eroilor români căzuţi în timpul Primului Război Mondial…
- Constructor/ Autor: Constantin Brâncuşi
- Cod monument Istoric: GJ-III-s-B-09463
- Condiții de vizitare: oricând
Cunoscut şi cu denumirea Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”, complexul de la Târgu Jiu a fost realizat între anii 1937 – 1938 şi este compus din trei lucrări de proporţii: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului. Sculpturile întregesc un proiect arhitectural cu valoare simbolică, aşa cum nota însuşi marele sculptor; acest proiect profila „o alee, care plecând de pe digul Jiului, care este locul de evocare al actelor de vitejie gorjeană, ar trece pe sub un portal, ce în viitor ar marca şi intrarea în grădina publică, pentru ca, continunând spre biserica ce se renovează, să se termine această cale ce va purta chiar şi denumirea de Calea Eroilor, la monumentul recunoştinţei, întruchipat dintr-o coloană înaltă de circa 29 m, înălţându-se fără sfârşit, aşa cum trebuie să fie şi recunoştinţa noastră.”
Ansamblul a fost inaugurat la data de 27 octombrie 1938, cele trei componente sculpturale fiind dispuse pe aceeaşi axă, cu orientare V-E şi lungime de 1275 de metri.
În aprilie 2007, ansamblul a fost inclus în patrimoniul cultural european (odată cu Palatul Cantacuzino, Ateneul Român din Bucureşti şi cetatea Histria din judeţul Constanţa), prin hotărirea Uniunii Europene.
Masa Tăcerii, lucrată în calcar, reprezintă, simbolic, masa de dinaintea bătăliei la care urmează să participe ostaşii români. Timpul este dispus în scaunele-clapsidră care îl măsoară. Din monumentul însuşi transpar tensiune şi solemnitate. Iniţial, cele 12 scaune erau plasate mult mai aproape de masă şi dispuse două câte două.
Poarta Sărutului este construită din travertin de Banpotoc şi se crede că simbolizează trecerea spre o altă viaţă. Motivul sărutului prezent pe stâlpii porţii ar putea fi interpretaţi şi ca fiind ochi de introspecţie. Întreaga lucrare este dispusă pe un ax de oţel încastrat într-o fundaţie de beton cu latura de cinci metri.
Coloana fără sfârşit, a „sacrificiului infinit”, de fapt, a fost considerată de către Sydnei Geist punctul de vârf al artei moderne. Reprezintă o axă a lumii, menită să sprijine bolta cerului pentru veşnicie. Sculptura măsoară 29,33 de metri şi este alcătuită din 17 module romboidale din fontă, cu semimodule la capete, lipsa soclului şi a capitelului indicînd lipsa începutului şi a sfârşitului.
În ciuda genialităţii lui, complexul Brâncuşi de la Târgu-Jiu a fost lăsat în paragină un sfert de veac, în timpul „realismului socialist”. Abia în 1964 autorităţile din România au intuit capacităţile lui Constantin Brâncuşi şi au dat curs activităţilor de reamenajare a ansamblului de la Târgu-Jiu. Potrivit unui apropiat al sculptorului, doctorul Traian Stoicoiu, monumentele ar fi avut alte nume, iar semnificaţiile lor ar fi fost destul de diferite. Coloana reprezenta sacrificiul infinit făcut de eroii români în scopul reîntregirii neamului. Numărul modulelor din care este alcătuită coloana forma anul când România a intrat în Primul Război Mondial, iar ultima jumătate de modul însemna jumătatea anului când războiul a luat sfârşit.
Masa apostolilor neamului era compusă din 12 scaune, semnificînd apostolii, în mijloc aflîndu-se Iisus Hristos. Poarta Sărutului era de fapt Monumentul Întregirii neamului, iar Sărutul însemna unirea. Cei opt stâlpi constituenţi reprezintă cele opt regiuni care se alipiseră României. Denumirile şi semnificaţiile acestea ar fi fost respinse de autorităţile comuniste, care şi-au exercitat şi în acest caz abilităţile de cenzori.
Date de contact: Grădina Publică din Târgu Jiu, județul Gorj.