- Este în Cernavodă, Județul Constanţa
- Construit între anii 1890 şi 1895
Podul Anghel Saligny de la Cernavodă este un obiectiv turistic pe care sigur l-ai văzut în călătoriile spre Marea Neagră, dacă ai avut curiozitatea să priveşti pe fereastră…
- Cod monument Istoric: CT-II-m-A-02872
- Trasee amenajate: da
- Condiții de vizitare: vara, îndeosebi, dar şi când binevoieşti
Podul Anghel Saligny sau Podul Regele Carol I, cum a fost denumit iniţial, a fost ridicat între anii 1890 şi 1895 pentru a asigura legătura feroviară dintre Bucureşti şi Constanţa. Mai exact, la acea vreme, în regiune era nevoie de o serie de poduri peste Dunăre şi Braţul Borcea, care să lege cele două tronsoane de cale ferată spre litoralul Mării Negre, construite între 1860 şi 1879 (tronsonul unu: Constanţa-Cernavodă; tronsonul al doilea: Bucureşti – Ciulniţa -Feteşti).
Pasul următor a fost iniţierea de către guvernul român a două concursuri internaţionale pentru proiectarea şi executarea podurilor. În primă instanţă, suprastructura podului de peste Dunăre a fost proiectată de Gustave Eiffel, a cărui firmă executase şi podurile metalice ale căii ferate Ploieşti-Predeal, sub coordonarea inginerului Émile Nouguier. Proiectul acestuia a fost, însă, respins, iar guvernul român a încredinţat proiectarea şi realizarea podurilor Direcţiei Generale a Căilor Ferate Române. Astfel, sarcina de ridicare a impresionantei construcţii a fost încredinţată inginerului Anghel Saligny, în vârstă de doar 33 de ani.
Lucrările au început la 26 noiembrie 1890, în prezenţa regelui Carol I (şi după regularizarea cursului Dunării implicit după reducerea lăţimii acestuia de la 15 km la doar patru).
Podul avea o deschidere centrală de 190 de metri şi alte patru deschideri de 140 de metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 de metri. Se afla la 30 de metri deasupra nivelului apei pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge. Podul peste Borcea cuprindea trei deschideri de câte 140 de metri şi un viaduct cu 11 deschideri a câte 50 de metri. În Insula Borcea s-a mai realizat şi un viaduct de 34 de deschideri a câte 42 de metri. Cei 4087,95 metri de poduri , cu tot cu rampele de acces, formau la vremea respectivă cel mai lung complex de poduri din România şi al treilea ca lungime din lume.
Deschiderea centrală de 190 de metri era cea mai mare de pe tot cuprinsul Europei continentale. Ultimul nit al podului, confecţionat din argint, a fost bătut de Carol I la inaugurarea lucrării din luna septembrie 1895. Tot atunci podul a fost testat şi străbătut de 15 locomotive grele şi de un tren cu o viteză de 80 de km/oră. Se spune că în timpul testului Anghel Saligni se afla într-o şalupă sub pod, drept garanţie a rezistenţei construcţiei, dar şi pentru a evita, din timiditate, să joace rolul oratorului.
Deosebit este monumentul din bronz aflat la capătul podului şi ridicat în memoria eroilor căzuţi în Războiul de Independenţă. Acesta reprezintă doi dorobanţi realizaţi de sculptorul francez Léon Pilet, o parte din contravaloarea lor fiind suportată de Ambasada Franţei la Bucureşti, drept un dar oferit regelui Carol I. Statuile au fost turnate în trei bucăţi la Lyon şi îmbinate la faţa locului. Dorobanţul din nord poartă semnătura autorului şi anul realizării monumentului (1895).
Şi fiindcă viaţa este ironică, în timpul Primului Război Mondial Anghel Saligni a primit sarcina de a-şi demola podul pentru a împiedica avansarea în Muntenia a trupelor germano-bulgare. A fost reconstruit patru ani mai târziu, în 1921.
Podul Anghel Saligny a funcţionat neîntrerupt timp de un secol, până în 1987, când i-au luat locul alte două construcţii, un pod de cale ferată şi un pod rutier, pentru Autostrada A2.
