Peştera Bolii

• Este în Băniţa, Județ Hunedoara
• Unitate geografică: Munţii Şureanu
• Deschis turiștilor cu taxă de vizitare.

Peştera Bolii, parte din Rezervaţia Grădiştea Muncelului, este una dintre cele mai mari şi mai frumoase peşteri din Ardeal…

• Cod monument Istoric:
• Trasee amenajate: da
• Condiții de vizitare: parțial; lanternă (opţional); vara sau toamna

Peştera Bolii este situată la şase kilometri nord faţă de oraşul Petroşani, în Munţii Şureanu. Numele peşterii vine de la familia Bolia, care a deţinut domenii în Băniţa încă din secolul al XV-lea. Familia a primit donaţii de pământ de la Regele Sigismund, în anul 1404. De la ei a mai rămas un han, Hanul Boleştilor. Este cea mai veche clădire din zonă, datată încă din Evul Mediu, iar patronul hanului este din familia Bolia, fiind stră-stră-strănepotul lor. Clădirea a fost modernizată, cu ştrand şi camere cu aer condiţionat.

Peştera are intrare şi ieşire şi, din cauza curentului, nu există stalactite şi stalagmite. Tot din această cauză, temperatura nu este constantă. Pârâul Jupâneasa se pierde printre calcarele jurasice, printr-un portal spectaculos de 20 m la baza și 10 m înalțime. Galeria săpară de ape are dimensiuni mari, formând săli spaţioase, dar şi forme despreinse parcă din basme. Peştera este lungă de 455 de metri şi are o diferenţă de nivel de doar trei metri. La ieşirea din peşteră, râul poartă numele de Galbina.

În anii ’60, peştera a fost amenajată cu poduri, care au fost distruse în timp. Apoi, peştera a fost abandonată până în anul 2009, când a fost reamenajată. Au fost montate podeţe care uşurează trecerea apei şi golului subteran şi a fost luminată pe o lungime considerabilă, de 75 de metri. Înainte de anii ’60, peştera era vizitată călare.

La peşteră se poate ajunge cu maşina şi există o parcare unde o poţi lăsa. După ce ai plătit taxa de vizitare la căsuţa de pe dreapta, cobori scările ca să ajungi la intrarea în peşteră. La intare, observi ca peştera este luminată pe alocuri cu reflectoare colorate, care dau locului o atmosferă aparte. Pe partea dreaptă există, pe pereţi, desene rupestre şi, imediat, zona de săpături. Pe partea stângă, poţi vedea un blazon medieval. Mai departe, treci „Podul Luminii” pentru a ajunge în sala mare, unde, pe dreapta, se află icoana Sfintei Varvara, pictată pe stâncă şi Icoana Fecioarei maria, proiectată pe stâncă prin limina reflectoarelor albastre.

Pe partea stângă există alte desene rupestre. Aici, se termină reflectoarele. Odată ce treci „Podul Liliecilor”, vei avea nevoie de o lanternăputernică. Imediat urmează „Podul Sabia Dacică” şi intri în „Sala Liliecilor”, denumita aşa datorită celor două specii de lilieci ce trăiesc aici. Traversând această sală, ajungi la „Podul Suspendat”, ultimul pod din peşteră. De aici încolo, zona este declarată nevizitabilă, deoarece nu mai există podeţe. Ca să ieşi pe partea cealaltă, trebuie să o treci prin apă de câteva ori. Ieşirea este în apropierea căii ferate Petroşani-Haţeg – deci, atenţie la tren! Peştera trebuie vizitată vara sau toamna, când pârâul nu are debit mare.

Peştera a fost folosită pentru scenele unui film istoric nemţesc, „Legendele nibelungilor”. Ei au fost fascinaţi de frumuseţea acestei peşteri.
Încă din perioada interbelică, în sala cea mare a peşterii s-au organizat concerte muzicale, tradiţie care se mai păstrează şi astăzi. Sala are o acustică deosebită şi a fost denumită „Sala de concert şi dans”.