Conacul San Marco

Este în Comloşu Mare, Județ Timiş
Construit în 1840
Deschis turiștilor fără taxă de vizitare.

Conacul San Marco este considerat una dintre cele mai frumoase clădiri din Banat, fiind declarat monument istoric…

Conacul San Marco

Ctitor/Autor: Ioan Nacu
Cod monument Istoric: TM-II-m-B-06208
Trasee amenajate: da
Condiții de vizitare: parțial; nu etse tratat ca obiectiv turistic.

Istoria vechiului conac începe prin 1781, când fraţii Cristofor şi Ciril Nacu, la îndemul împăratului Iozeff al II-lea, ei au cumpărat mai multe terenuri, printre care şi un domeniu la Comloşu Mare. Aceşti fraţi, de origine aromână, din Macedonia, se îmbogăţiseră din comerţul cu vite şi au reuşit să adică terenurilor un titlu nobiliar moşiilor din Sânnicolau Mare şi Teremia, care cuprindeau şi Comloşul Mare. Trei ani după achiziţie, ei au căpătat rangul de moşieri de Sânnicolau Mare. La Comloşu Mare a rămas Ciril, când fraţii s-au hotărât, în 1801, să-şi împartă bunurile prin tragere la sorţi.

Nepotul lui Ciril, contele Ioan Nacu, a ridicat conacul San Marco după căsătoria sa cu Anastasia Vuchetich de Brinye et Csene. Edificiul a început a fi construit în 1840. Avea două aripi de clădiri separate, ce încadrau poarta monumentală. Deasupra porţii era pus blazonul familiei. Domeniul dispunea de un parc, o sală de teatru şi de un depozit pentru recuzită. Dintre toate anexele conacului, cea mai mare era hambarul, pe trei nivele si lung de 30 de metri.

Parcul luxos avea aproape zece hectare, iar localnicii fuseseră expropiaţi pentru acest teren. A adus grădinari din străinătate pentru îngrijire. Parcul era înconjurat de un gard de fier forjat, cu poartă mare, executată la Viena. Poarta era păzită de un majordom în uniformă de general.

Ioan Nacu era iubitor de cultură, drept pentu care a transformat Comloş într-un mic centru cultural în acea perioadă. A angajat o trupă de teatru şi o orchestă cu 21 de muzicieni din Boemia – tuturor le asigura locuinţă şi salariu. La spectacolele de teatru ce se ţineau pe moşia lui, era spectator alături de familie şi prieteni, dar şi de localnici, dacă plăteau biletul de intrare. Pe aceeaşi scenă, s-au organizat şi concerte. Devenise locul de întâlnire al aristocraţiei secolului al XIX-lea.

Cum Ioan Nacu ducea un trai mult peste posibilităţile lui materiale, s-a împovarat de datorii şi s-a mutat la Viena, împreună cu familia sa, însă fiica sa a reuşit să-i achite datoriile, în timp.
Înainte cu doi ani de construirea conacului, contelui i s-a născut o fetiţă, Mileva. Ea a devenit, prin căsătorie, ducesă de San Marco. Nu a părăsit niciodată conacul. Era o femeie deosebit de frumoasă, muză a scriitorilor care au transformat-o în personaj în romanele lor. Împăratul Franz Iozef s-a îndrăgostit de ea şi i-a oferit cadou de nuntă parcul din jurul conacului, reamenajat la comanda lui astfel încât să imite, în miniatură, o celebră grădină vieneză; aleile au fost pavate cu marmură albă măruntă. Mileva s-a căsătorit formal în 1856, la doar 18 ani, cu Giulio Capece Zurlo Duca di San Marco, un duce italian risipitor. În 1888, ducele a murit, iar ea a rămas văduvă la 50 de ani, fără moştenitori.

După reforma agrară din 1921, ducesa Mileva a rămas cu 500 de hectare. Fiind ultima din familie la moartea ei, în 1926, a donat conacul statului român, cu condiţia ca acolo să se instaleze primăria, iar clărirea să nu fie niciodată vândută. Însă, primăria a făcut nefericite modificări înainte de a se instala în una dintre aripile conacului. Trei ani după moartea ducesei, parcul şi cealaltă aripă a clădirii le-a vândut unui avocat din Arad.

La venirea celui de-al Doilea Război Mondial, conacul a intart pe mâna comuniştilor. I s-a anexat o nouă aripă şi a fost transformat în CAP, iar hambarul în şcoală – funcţie pe care le mai are şi astăzi. Teatrului i s-a mai făcut un etaj şi a fost transformat în grădiniţă. Parcul a fost distrus, devenind teren de fotbal şi bază de maşini agricole. Porţile de fier forjat făcute la Viena au dispărut. Din sala de spectacole, au mai rămas azi doar nişte arcade de la fostele cabine şi depozite de recuzită.

După 1989, Conacul San Marco a fost retrocedat, iar astăzi se împarte între proprietar şi primărie. Clădirea a fost restaurat şi modificat, la dorinţa noului proprietar, după romanul „Femeia în Roşu”, în care autorul afirna că era vorba de conacul de la Comloş, dar, parte din descrieri erau rodul imaginaţiei lui. Aşa că, edificiul a fost mansardat şi i s-au pus geamuri pe ambele părţi. În colţul conacului, proprietarul a deschis un birt cu biliard.

Conacul San Marco a fost inclus pe Lista Monumentelor Istorice ale judeţului Timiş, deşi şi-a pierdut strălucirea ce o avea pe vremuri.

Conacul San Marco